Languishing este una dintre bolile care au afectat oameni din întreaga lume în plină pandemie. Dar ce este ea şi care sunt simptomele? 

Nu este burnout, nu este nici depresie. Dar dă un sentiment de tristeţe şi lipsă de scop în viaţă. Prin asta se manifestă, în principal, languishing-ul sau, aşa cum a fost ea numită, lâncezirea. 

Descrisă ca stare de stagnare şi golire de conţinut, lâncezirea te face să te simţi ca şi cum ai înota prin noroi în fiecare zi, scrie New York Times. Şi pe măsură ce medicii şi cercetătorii caută un tratament pentru simptomele fizice ale COVID-ului de lungă durată, mulţi oameni din întreaga lume se luptă cu efectele emoţionale ale pandemiei. 

Cum unde a apărut 

 

În primele luni ale pandemiei, sistemul creierului de detectare a ameninţărilor, numit amigdală, a fost în alertă. Pe măsură ce au fost puse în aplicare măsuri de protecţie, sentimentul de frică a mai dispărut, mai ales prin activităţi de rutină. Dar pandemia nu s-a terminat, iar starea de angoasă acută a dus la o afecţiune cronică, lâncezirea. 

Lâncezirea este, în fapt, absenţa bunăstării. Pacientul nu prezintă simptome de boli psihice, dar nici nu sunt perfect sănătoşi din punct de vedere mental. Ei nu mai funcţionează la capacitate maximă, nu mai au motivaţie, nu se mai pot concentra, iar riscul lipsei chefului de muncă este triplu. 

Termenul de languishing a fost propus de sociologul Corey Keyes, care a observat că mulţi oameni care nu erau depresivi nici nu mai erau activi. Cercetările sale sugerează că aceştia ar putea trece prin episoade depresive sau anxioase în următorul deceniu, mai mult decât cei care sunt deja depresivi. Spre exemplu, lucrătorii din sistemul sanitar din Italia care au suferit de "lâncezire" în 2020 au prezentat un risc de trei ori mai mare de a fi diagnosticaţi cu stres post-traumatic decât ceilalţi. 

Boala care oferă un răspuns întrebării "Ce faci?"

 

Psihologii sunt de părere că una dintre cele mai bune strategii pentru a ne controla emoţiile este să le numim. În acest fel, scrie sursa citată, această afecţiune ne-ar putea oferi un răspuns acceptat de societate la întrebarea "Ce faci?". În loc să răspundem cu "Bine", am putea spune "Sincer, lâncezesc". 

Atunci când adaugi "lâncezirea" în vocabular, începi să o observi peste tot în jurul tău. Apare când eşti dezamăgit de cât de scurtă a fost vacanţa sau când asculţi vocea copiilor atunci când îi întrebi cum le-a mers la şcoală. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News