Arestul la domiciliu este o măsură care afectează libertatea persoanei. Măsura trebuie însoțită de garanțiile recunoscute la arestul preventiv, potrivit magistraților CCR.

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis o excepție de neconstituționalitate care viza dispozițiile articolului 220 alin. 1 din Codul de procedură penală, care permite luarea măsurii arestului la domiciliu, în condițiile în care anterior inculpatul a fost arestat preventiv sau la domiciliu în aceeași cauză, în lipsa unor temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.

În motivarea deciziei, Curtea arată că atât persoanele aflate în arest preventiv, cât și cele aflate în arest la domiciliu se află într-o formă de privare de libertate, iar cele două măsuri reprezintă o "interferența majoră în dreptul la libertatea individuală a persoanei".

"Din această perspectivă, Curtea a apreciat că, din modul de reglementare a măsurii arestului la domiciliu, aceasta reprezintă o afectare a drepturilor persoanei care, prin intensitate și modul de aplicare/de punere în executare, afectează libertatea persoanei, având caracteristicile unei privări de libertate", se arată în motivarea CCR.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News