CCR a publict decizia și motivarea care resping sesizarea Avocatului Poporului la Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Curtea Constituţională a României apreciază că independenţa judecătorului nu exclude responsabilitatea acestuia în exercitarea funcţiei pe care o deţine, anunță Agerpres. CCR a publicat, luni seară, motivarea deciziei din 9 noiembrie de respingere a sesizării Avocatului Poporului asupra Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

"Independenţa judecătorului nu exclude responsabilitatea acestuia în exercitarea funcţiei pe care o deţine. Responsabilitatea judecătorului stă, printre alte elemente, la baza calităţii actului de justiţie şi, implicit, la baza imparţialităţii acestuia", precizează judecătorii constituţionali.

Potrivit acestora, evaluarea judecătorului trebuie realizată în raport cu activitatea pe care acesta o prestează, altfel nu s-ar putea cuantifica modul în care acesta îşi exercită funcţia.

"Calitatea activităţii sale se apreciază în funcţie de acest criteriu, care nu este unul singular, ci face parte din mai multe criterii, iar evaluarea pe fiecare criteriu în parte duce la concluzia generală privitoare la calitatea activităţii desfăşurate", se arată în document.

Judecătorii pot face contestație

Mai mult, spune instanţa constituţională, potrivit art.102 alin.(1) din lege, judecătorii nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la Secţia pentru judecători a CSM, iar hotărârea acesteia poate fi atacată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ. Prin urmare, anexa nr.1 pct.B art.2 lit.b) la lege nu încalcă art.124 alin.(3) şi art.1 alin.(3) din Constituţie.

Cu privire la soluţia legislativă privind promovarea judecătorilor la instanţe superioare, până la ÎCCJ, Curtea Constituţională precizează că nu are competenţa de a compara cele două soluţii legislative şi de a stabili dacă accesul la promovarea pe loc sau efectivă este mai facil sau nu.

"Se susţine că dispoziţiile art.132 din legea supusă controlului încalcă prevederile art.1 alin.(3) şi (5) şi ale art.124 din Constituţie, întrucât prin promovarea efectivă la instanţele superioare, până la ÎCCJ, care se face pe criterii subiective, cu eliminarea criteriului obiectiv al probei scrise de verificare a cunoştinţelor, scade calitatea profesională a judecătorilor de la instanţele superioare, este afectată calitatea actului de justiţie, scade prestigiul justiţiei şi se descurajează candidaţii. Aceste aspecte trebuie coroborate cu faptul că promovările pe loc vor fi blocate o perioadă lungă de timp sub pretextul dorinţei de stimulare a magistraţilor de a se înscrie la interviurile pentru promovări efective. Modalitatea în care are loc promovarea efectivă constituie un regres imens, încălcând independenţa magistraţilor şi un principiu fundamental într-un stat de drept, şi anume cel al meritocraţiei", se menţionează în motivare.

CCR mai arată că în critica de neconstituţionalitate se notează că, formal, preşedintele curţii de apel face parte din comisia pentru evaluarea în vederea promovării, dar şi din comisia de evaluare a tuturor judecătorilor curţii de apel, cumulând astfel o putere de decizie mare atât în privinţa modului de evaluare a judecătorilor din cadrul curţii de apel, cât şi în privinţa desemnării judecătorilor care vor fi promovaţi efectiv la curtea de apel.

"Art.132 alin.(8) din legea supusă controlului reglementează în mod neclar compunerea comisiilor de evaluare a procurorilor pentru promovarea efectivă, întrucât nu se cunoaşte numărul membrilor acestora, textul prevăzând că sunt formate dintr-un preşedinte şi 2-4 membri. Promovarea efectivă la curţi de apel, tribunale şi parchetele de pe lângă acestea încalcă independenţa judecătorilor, dispoziţiile art.128, 133, 140 şi 141 din legea criticată fiind contrare art.124 alin.(3) şi art.1 alin.(3) şi (5) cu referire la art.148 şi art.20 alin.(2) din Constituţie", susţine Avocatul Poporului în sesizare.

Critica se adresează, de fapt, comisiilor de concurs

Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că, în realitate, critica specifică este formulată în privinţa art.132, 135 şi 139 din legea criticată, care reglementează comisiile de concurs pentru promovarea pe loc/efectivă, precum şi probele de concurs în privinţa celor două forme de promovare. Pe lângă acestea, sunt formulate critici generale în raport cu art.128, 133, 140 şi 141 din legea criticată.

Curtea reţine că există o diferenţă între probele susţinute de judecători/procurori după cum promovarea este pe loc sau efectivă. Dacă la promovarea pe loc se susţin probe scrise cu caracter teoretic şi practic, la promovarea efectivă se susţine o probă având ca obiect evaluarea activităţii şi a conduitei candidaţilor în ultimii 3 ani de activitate desfăşurată.

"Curtea Constituţională nu are competenţa de a compara cele două soluţii legislative între ele şi de a stabili dacă accesul la promovarea pe loc sau efectivă este mai facil sau nu. De asemenea, nu are competenţa de a stabili dacă accesul la cele două forme de promovare trebuie să se facă în condiţii identice. Este o chestiune de opţiune a legiuitorului, care, în funcţie de situaţia concretă a sistemului judiciar, stabileşte modul de acces la cele două forme de promovare. Legiuitorul este în drept să încurajeze judecătorii sau procurorii să promoveze pe loc sau efectiv în funcţie de nevoile sistemului", arată instanţa constituţională.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News