Cazul turistului salvat de pe Vf. Lespezi. Ion Sănduloiu, director Salvamont Argeş: E cazul să ne punem nişte întrebări. Unde este omenia?
Autor: Florin Răvdan | Publicat pe: 05 apr 2022, 17:29
WhatsApp
Facebook Ion Sănduloiu, director Salvamont Argeş
Facebook Ion Sănduloiu, director Salvamont Argeş
La finalul lunii martie, un turist în vârstă de 71 de ani a alunecat pe traseul spre Vârful Lespezi şi a căzut 40 metri într-o prăpastie. Acesta a fost salvat de pe munte cu elicopterul, dar directorul Salvamont Argeş a răbufnit, la o săptămână distanţă. 

"A trecut deja o săptămână de la accidentul de sub vârful Lespezi, în care o persoană de 71 de ani a alunecat de sub Bolovan și a ajuns în fundul căldării. În afara faptului că a alunecat, putem spune că a avut tot norocul din lume: patrula de la Cota 2000 era dublată pe weekend, a fost vreme bună și s-a putut interveni cu elicopterul care a fost și disponibil imediat și avea și troliul montat (oricum noi ne apropiaserăm binișor când a ajuns elicopterul la el), nu i-a sărit telefonul din buzunar, a avut semnal, nu a avut răni serioase la mâini/umeri și a putut să își ia haine de rezervă peste ce purta, ca să se protejeze termic pe cât se putea... Pe scurt, totul e bine când se termină cu bine", a scris Ion Sănduloiu pe Facebook. 

"E cazul să ne punem nişte întrebări..."

"Dar, după ce am fost sunați de câțiva turiști care au asistat la acțiune, iar ieri am fost sunat și de domnul în cauză care a vrut să ne mulțumească (!!!), am zis că e cazul să ne punem niște întrebări... Unde este oare omenia? Mai există empatie, sau este strivită sub comercial? Suntem toţi ULUIŢI de faptul că, preţ de câteva ore, nu a coborât NIMENI la un om care era rănit. Vremea era bună, erau peste 70 de persoane care asistau în muchie, mare parte cu „ghizi” pentru care a fost mai importantă partea comercială decât oferirea de ajutor unei persoane rănite, așa cum ar fi normal și cum se învață într-o școală de ghizi adevărați.

Cum îți poți continua drumul liniștit, cu un șir supradimensionat de turiști cu „gheruțe” pe bocanci, marea majoritate începători, răspunzând la întrebările acestora cu un scurt cuvânt care probabil te disculpă numai în propria gândire: „E ok, uite că mișcă! Știe Salvamontul de el!”.

Dacă omul ăla avea nevoie de prim ajutor? De protecție termică? Sau doar de o persoană alături, o persoană căreia să îi pese? Muntele înseamnă întrajutorare în primul rând, asta ne învață el! Pe unii, cel puțin… Exemplu este domnul care a avut ghinion, alpinist cu vechi state, mult, mult peste “ghizii” care împing grămezi de persoane echipate oricum, unii prima oară pe munte iarna, pe un vârf care cere respect. Am evocat cu domnia sa mai multe episoade din alpinismul național sau mondial, cu situații care au impus renunțări. Sunt alpiniști, inclusiv români, cum ar fi Horia Colibășanu sau Ticu Lăcătușu, care au renunțat la ture pentru care se antrenaseră o viață și cheltuiseră poate, mai mult decât pe propria casă, pentru a ajuta un altul care era în dificultate, dar deh, pentru asta se cer o anumită structură și educație.

Pentru că, în mod normal, o viață înseamnă infinit mai mult. Și pentru că omenia nu ar trebui să dispară. Ce să faci, n-ai ce să faci, se pare că societatea merge către un… uite că mișcă, hai că e ok, știe Salvamontul de el; hai, că noi avem treabă, azi trebuie să bifăm vârful Lespezi, suntem oameni cu targeturi, nu ne jucăm…

PS Pentru ca nu vreau sa creez teren autobăgătorilor în seamă, am închis comentariile. Spre ex, atunci când am anunțat accidentul pe pagina Salvamont Arges, am fost luati peste picior ca ilustram cu poze din Baiului si Bucegi. Elicopterul nici nu decolase încă, iar noi eram pe drum. .", a mai scris directorul Salvamont Argeş.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?