Tabletă
Desktop
Data publicării:
Cât plătește Uniunea Europeană pentru a putea pescui în Atlantic și Pacific
Fotografie de la Bedis ElAcheche/ Pexels
Pe tarabele vânzătorilor de pește se văd tot mai mult specii de pești care nu provin din mările noastre, dar cât pește se importă în Uniunea Europeană și cine îl furnizează?
Populația europeană este un mare consumator de pește, reprezentând al doilea cel mai mare importator din lume. În 2020, totalul produselor din pește din țările non-UE a fost în valoare de 54,8 miliarde de dolari, în scădere față de 2015, când s-a atins cifra record de 58 de miliarde de dolari.
Deși Covid-19 a impus o scădere ușoară a acestei cifre, continentul nostru este printre cel mai mare consumator de ton, cod, creveți și pește albastru, fără a se putea însă mulțumi cu singurele resurse disponibile în apele țărilor membre.
Acorduri internaționale
În ultimele săptămâni, Bruxelles-ul a comunicat reînnoirea unor acorduri importante cu Mauritania în Africa și cu Insulele Cook, nu departe de Noua Zeelandă. Natura acestor acorduri diferă de la caz la caz. Tipurile în vigoare sunt următoarele:
- acorduri de parteneriat pentru pescuitul durabil, încheiate cu țări terțe
- acorduri de reciprocitate cunoscute și sub denumirea de ”acorduri nordice”, legate de Marea Nordului și Atlanticul de Nord-Est, care prevăd schimburile între flotele UE și trei țări terțe (Norvegia, Islanda și Insulele Feroe), pentru a încuraja gestionarea în comun a stocurilor comune
- după Brexit, UE a semnat un acord privind comerțul și cooperarea cu Regatul Unit, care include și pescuitul. Până la 30 iunie 2026, fiecare contractant acordă navelor celeilalte părți acces deplin la apele lor pentru pescuitul anumitor stocuri, pentru care sunt stabilite cote specifice.
Cât plătește UE țărilor terțe pentru a avea acces la stocurile de pește ale acestor state
UE plătește sume uriașe. În fruntea contribuțiilor se află Mauritania în cuferele căreia ajung anual 57 de milioane de euro. Urmează Maroc (52 milioane), Guineea-Bissau (15) și Groenlanda (circa 13 milioane și 590 mii euro).
Pe baza calculelor, potrivit Agrifood, se estimează o cheltuială totală anuală de puțin sub 137 de milioane de euro, când toate aceste acorduri sunt simultan în vigoare.
Cel puțin pe hârtie, aceste pacte ar trebui să asigure reguli egale, management științific și responsabilitate socială între semnatari. O atenție deosebită, conform declarațiilor de la Bruxelles, ar trebui să fie dedicată durabilității mediului, la creșterea economiilor locale (care le este destinată o anumită parte a fondurilor) și la drepturile omului, așa cum sunt introduse de câțiva ani într-o clauză specifică.
De fapt, în unele țări, precum Mauritania, industriile de prelucrare a făinii și uleiului de pește continuă să înflorească, destinate în principal piețelor asiatice. O activitate care dăunează puternic stocurilor de specii pelagice mici, care ar trebui în schimb protejate.
Capturi ilegale
În planuri, protocoalele ar trebui să protejeze și conservarea resurselor marine, ținând cont de supraexploatarea stocurilor, care periclitează grav capacitatea de conservare a acestora pe termen lung.
Cu toate acestea, pescuitul ilegal rămâne un flagel greu de stopat. Producția anuală globală de pescuit de captură a rămas substanțial stabilă de ani de zile, iar în 2018 s-a ridicat la 96,4 milioane de tone, dintre care 84,4 milioane din mări și 12 milioane recuperate din apele interioare.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), activitățile de pescuit ilegale, neraportate și nereglementate sunt responsabile pentru o pierdere între 11 și 26 de milioane de tone de pește în fiecare an.
Daune umane
Potrivit datelor publicate în 2021 de Global Initiative, țările care și-au îmbunătățit cel mai mult poziția în clasament în ceea ce privește practicile de pescuit sunt Guineea, Camerun, Sri Lanka, Portugalia și Insulele Cook, în timp ce cele care s-a înrăutățit cel mai mult au fost: Argentina, Mauritania, Guatemala, Emiratele Arabe Unite și Guineea Ecuatorială.
Asociate cu fenomenul de pescuit excesiv, pe lângă daunele aduse mediului, există și cele care implică oameni, ca în cazul crimei atroce a jurnalistului britanic Dom Phillips și a activistului și expert al Amazonului, Bruno Pereira, care a avut loc la începutul lunii iunie în apele din apropierea orașului fluvial Atalaia do Norte.
Potrivit primelor reconstrucții ale poliției locale, aceștia au fost uciși cu brutalitate de câțiva frați pescari din cauza plângerilor pe care cele două victime le făceau de ani de zile împotriva pescuitului ilegal, care dăuna grav populațiilor indigene și ecosistemului pădurii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
