Pentru a învăța o limbă străină nouă este nevoie de efort, însă unele limbi și dialecte presupun o perioadă de studiu chiar și de 2.200 de ore. 

Dificultatea învățării unei limbi străine se măsoară în orele de studiu necesare pentru a ajunge la un nivel cel puțin mediu, conversațional. Limbile norvegiană, olandeză, italiană, franceză, portugheză și spaniolă presupun un studiu de aproximativ 600 de ore, care să aducă orice student în poziția de a putea citi, înțelege și de a purta o conversație, informează CNN. 

Limba germană

Pentru a putea ajunge la un nivel mediu de înțelegere și conversație, o persoană care studiază germana are nevoie de 750 de ore de studiu. Limba germană presupune multe substantive masculine, feminine, dar și neutre, verbe ce se conjugă cu greutate, o sintaxă extrem de strictă și multe reguli de pronunție. Odată învățate, limba germană poate deveni mai prietenoasă. De asemenea, un german nu te-ar întrerupe din conversație, așteptând verbul de la sfârșitul propoziției pentru a-și da seama la ce te referi. 

Limba ungară

Un student al limbii și culturii ungare ar avea nevoie de 1.100 de ore de studiu pentru a putea ajunge să vorbească limba la un nivel mediu. Dacă în majoritatea limbilor substantivele se declină și verbele se conjugă, în ungară chiar și substantivele se conjugă. Posesia este exprimată adăugând substantivelor terminații verbale. O provocare sunt sintagmele unde este exprimată dubla posesie!

Limba arabă

O legendă urbană spune că o companie farmaceutică a făcut reclamă unui analgezic cu 3 imagini, în prima apărând o femeie care sugerează o durere de cap, în a doua femeia care ia analgezicul și în a treia aceeași femeie care se simte bine. În toate țările reclama a prins, mai puțin în cele arabe, unde totul se citește de la dreapta la stânga. Pentru a reuși să învețe la un nivel mediu limba arabă, o persoană ar trebui să studieze aproximativ 2.200 de ore.Dificultățile puse de această limbă sunt alfabetul, direcția de citire și lipsa vocalelor. De asemenea araba clasică, cea din Coran și araba colocvială, vorbită în mod cotidian sunt două dialecte diferite. Dacă araba clasică poate fi înțeleasă de orice vorbitor nativ, cea colocvială i-ar putea exclude din conversație pe cei care abia învață

Limba japoneză

Asemenea arabei, limba japoneză are nevoie de o perioadă de studiu de 2.200 de ore. Japoneza folosește caractere chinezești importate, desprinse de sensul lor inițial și două silabare, care se folosesc în contexte diferite. Numărarea obiectelor ține cont de forma acestora, dacă sunt lungi și subțiri (drumuri), mici și rotunde (mere), subțiri și plate (coală de hârtie) sau întinse și plate (covoare), acestea fiind doar o parte dintre sutele de variații. De asemenea limba vorbită ține cont de genul vorbitorului.

Limba chineză, dialectele cantonez sau mandarin

Făcând parte din categoria celor mai dificile și deținând primul loc, se află dialectele cantonez și mandarin, două dintre cele vorbite în China. Fiecare dintre ele presupune un efort de 2.200 de ore de studiu. Dialectul mandarin este considerat limba oficială în China modernă. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, sistemul de scriere este divizat în 2 categorii, chineză tradițională, folosită în Hong Kong și Taiwan și chineză simplificată, folosită în China continentală. Un caracter din primul sistem de scriere are o reprezentare diferită în al doilea, iar în fiecare dialect, cele două sunt pronunțate diferit. De asemenea, limbile sunt unele tonale, modul în care este citit o silabă putând să îi schimbe sensul. Un vorbitor de mandarină din Beijing nu ar putea să se înțeleagă cu un vorbitor cantonez din Hong Kong. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News