Data publicării: 11.05.2018 20:58

Cannes 2018. Vara unei scurte bucurii

Autor: Corespondență de la Magda Mihăilescu | Categorie: Cultura

Cannes 2018. Echipa filmului Vara și numele celui absent; regizorul Kirill Serebrennikov

Cannes 2018. Istoria se repetă. Chiar și cea a cinematografului.

În 1984, regizorul turc Yilmaz Guney își scrisese o bună parte din filmul său Yol în închisoarea pe care o onorase cu mai multe sejururi. A reușit să-l ducă la bun sfârșit cu ajutorul unui coleg care a izbutit să-l trimită la Cannes în clandestinitate, de unde avea să plece cu Palme d'Or. După mai bine de trei decenii, un alt film, Leto (Vara) vine aici neînsoțit de autorul său, Kirill Serebrennikov, omul de teatru și cineastul rus arestat la domiciliu în numele unor acuzații ridicole, sustragere de fonduri din avutul Centrului teatral Gogol pe care artistul l-a înființat și îl conduce la Moscova.

Cunoscut mai ales ca om al scenei – noi îl șim doar ca autor al filmului Ucenicul – nonconformistul, provocatorul Serebrennikov, de multe ori criticat pentru spectacolele sale îndrăznețe, nu putea fi acuzat de denunțarea indirectă a presiunii exercitate asupra creatorilor, împiedicați să se xprime așa cum gândesc.

Ultimul său spectcol, un insolit balet despre legenda numită Nureyev, a fost picătura fatală. Din păcate, Nikita Mihalkov, mare cineast, dar, din păcate, spirit conservator, ostil unui noua aer al timpului, s-au numărat printre cei care, într-un fel sau altul, au cerut îndepărtarea confratelui de meserie. În vara anului trecut, în plină filmare, Kirill Serebrennikov a fost ridicat, după proces impunîndu-i se arestul la domiciliu.

Citeste si: EXCLUSIV Cannes 2018. Țara din suflet

Colaboratorii lui ne-au povestit, la conferința de presă, lungul, chinuitorul proces al nașterii propriu zise a filmului. Operatorul Vladislv Opeliants, coscenariștii Mihail și Lilly Idov lucrau pe platou conform indicațiilor regizorului, după care acesta, împreună cu editorul monteurul Iuri Karih montau acasă la Serebrennikov materialul. Nu ai cum să nu te miri, cunoscând tot acest parcurs dureros, cum de a ajuns pe peliculă atâta explozie a bucuriei de a trăi, de a iubi, de a-ți asuma o libertate de nimeni acordată, de a respira numai și numai prin muzică.

Desigur, în furia aceasta de a fi există și multă disperare. Nu văd cum altfel ar fi putut să trăiască tinerii rockeri dintr-o Rusie află încă sub Brejnev, dar și în adierea unui aer de prePerestroika. Lejer ca elementul numit heliu cum inspirat l-a numit cineva, filmat nebunește din mână, Vara pare a se naște atunci, sub ochii noștri, cu fiecare mișcare care își potrivește pe loc respirația.

Cannes 2018. Un cineast după gratii; autorul filmului Vara

Cu toate acestea, în cea mai mare parte a sa, filmul este aproape un documentar afectiv despre formații și soliști rock care au trăit cu adevărat, în Leningradul de la sfârșitul anilor 70, începutul decenului următor : Viktor Tsoi, adevărat star mort tragic, precum James Dean, liderul formației Kino și Mike Naumenko, vedeta grupului Zoopark, adulate în epocă.

De altfel, primele imagini ne introduc în lumea fanilor care se strecoară la concerte sau la repetiții excaladând ziduri și scări precare prin curțile din dos ale unor imobile de neimaginat în Leningradul atât de drag turiștilor. Ca și în Loveles al compatriotului Zviaghințev, nimic din măreția orașului nu răzbește pe ecran. Dacă nu s-ar vorbi de ridicarea podurilor nici nu am ști unde ne aflăm. Oricare trist orășel ar putea fi în locul lui, oricare colț mohorât, ploios, întunecat, în care existența nu se poate duce decât prin subsoluri.

Actorul germano-coreean,Teo Yoo, interpretul unui legendar rocker rus Viktor Tsoi

Oricare târg ar putea deveni un spațiu al sfidării urâtului, opresiunii, atâta timp cât ai curajul și talentul de cânta cu înverșunare melodiile la modă Psycho Killer sau The Passenger ale celor de dincolo, Talking Heads sua Iggy Pop, de a te lăuda că nu ai bani, doar minte în cap. Din când în când, ecranul este fulgerat de inserturi pe care astăzile-am putea numi stil MTV, nu neapărat necesare, sau întretăiat de exuberante secvențe din repertoriul musicalurilor.

[citeste si]

Apele se mai potolesc odată cu apariția unui tânăr candidat la glorie, timid, grațios, cu trăsături asiatice ; se va dovedi a fi viitorul idol al unei generații, Viktor Tsoi (extraordinară alegerea interpretului, actorul germano-coreean Teo Yoo, care nu știe o boabă limba rusă). Liniștea se va dovedi aparentă. Sfiosul tânăr va fi acceptat nu numai în grupul cântăreților, dar i se va ierta și prea evidenta apropiere de Natașa, nevasta prietenului Mike.

Idila atât de pură a celor doi, oarecum în contrast cu debandada unei existențe neținute sub control, cu refugii în alcool, sex, prilejuiește autorilor una dintre cele mai frumoase scene de mărturisire a iubirii, văzute în ultima vreme pe ecran : în absența tatălui copilului, Natașa,îl roagă pe Viktor să o ajute a-i face baie băiețelului.

Vom pricepe mai târziu cântecul cu care ne despărțim de bărbatul îndrăgostit : « Am sădit un copac, dar oricare trecător îl poate distruge ».Asta - dacă ținem neapărat să înțelegem filmele născute, mai ales, pentru a fi trăite.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News