Data publicării: 14.05.2016 19:45

Cannes 2016. George Clooney: „Nu, Donald Trump nu va fi președinte"

Autor: Coresondență de la Magda Mihăilescu | Categorie: Cultura

Sursa Foto: Agerpres

Am în față una dintre acele fotografii pe care revista Hollywood Reporter le publică într-un fel de album al nostalgiei. O fetiță de vreo 12 ani mănâncă o înghețată, în admirația și privirile curioase ale unei mulțimi care nu poate trece de gărduțul de fier despărțitor. Poza a fost făcută în 1976, la Cannes, și fetița este Jodie Foster, surprinsă la ieșirea din sala unde fusese proiectat filmul lui Scorsese, Taxi Driver, în care interpreta rolul micii prostituate. Atunci, studiourile nu au vrut să-i plătească drumul celei care avea să devină cunoscuta vedetă. „Susțineau că trei bilete de avion peste ocean pentru Martin Scorsese, Robert De Niro și Harvey Keitel sunt de ajuns", ne-a povestit acum, după 40 de ani, artista.

„Mama mea a insistat, le-a adus argumentul că eram singura care vorbeam limba franceză. Până la urmă a cumpărat ea biletul. Așa am debarcat la Cannes pentru prima oară. Echipa a fost găzduită la Cap d, Antibes, cu excepția mea, care eram pe Croazetă. Îmi amintesc dezbaterile aprinse despre violența filmului. Președintelui juriului, Tennessee Williams, cred, nu i-a plăcut deloc, așa că actorii au stat ascunși acolo, nu au vrut să dea ochii cu lumea, iar eu a trebuit să tot dau interviuri".

Jodie Foster avea să mai vină la Cannes, ba acum aproape douăzeci de ani, la cea de a 50-a aniversare a festivalului, trebuia să fie președinta juriului. Gilles Jacob a anunțat evenimentul în stilul său unic, elegant și poetic. Îmi aduc bine aminte când a comunicat că „actrița cu ochi de miozotis" va onora festivalul. Asta era în februarie, iar în aprilie, doamna cu ochi de miozotis s-a retras, în favoarea unui contract mai gras. Cu toată dragostea ei pentru Franța, a cărei limbă o vorbește perfect. Cannes-ul nu s-a supărat, a tot așteptat-o. A venit acum, dar în calitate de regizoare a unui film mai degrabă de bărbați, Money Monster, despre ridicolul și absurdul televiziunii americane, atunci când se implică, mai mult sau mai puțin mascat, în afacerile marilor cercuri financiare.

[citeste si]

Un prezentator-vedetă al unei emisiuni-spectacol despre fericirea de a investi colo și nu dincolo, este luat ostatic de către un amărât care își pieduse toate economiile. Reușise să pătrundă pe platou chiar în timpul „directului". Starul, interpretat de George Clooney, apucase doar să-și facă numărul de cabotinaj, cu fete sexy și rechizită de circ. Amenințat cu moartea, singura soluție salvatore va fi să asculte de sfaturile producătoarei sale (Julia Roberts), femeia cu nevii tari, care îi transmite în cască să nu se piadă cu frea, să-și pună la bătaie tactul psihologic pentru a-l destabiliza pe atacator.

Pasăre mai rară la Cannes, George Clooney, un iubitor al Veneției, a fost asaltat cu întrebări în timpul conferinței de presă. A făcut ce-a făcut și, om al cetății, așa cum îl știm, a adus vorba despre campania prezidențială din America. Speranța lui, afirmată sus și tare, mai bine spus convingerea, este că „Donald Trump nu va ajunge președinte. Știți de ce? Pentru că nu vrem ca frica să ajungă la putere. (...) Trump este rezultatul prostiei televiziunilor noastre. I-au pus întrebări tâmpite. De ce nu l-au întrebat despre problema refugiaților, de ce nu i-au cerut să-și expună programul, dacă are vreunul.

Nu mi-o luați în nume de rău, dar profesia de ziarist a ajuns un dezastru. Trebuie să repornim de la bazele jurnalismului; faptele. (...) Și eu joc în acest film un anume jurnalist, onest și, în același timp, supus legilor show-ului televizionistic. Oricum, este altceva decât rolurile de idioți cu care m-au îmbiat frații Coen în ultima vreme".

Mai tăcută decât partenerul ei, Julia Roberts, pe care o vedeam pentru prima oară, mereu surâzătore, modestă în costumul pantalon, vestuță neagră și bluză albă, a atras atenția prin sinceritatea unei mărturisiri: „Nu, nu am de gând să trec la regie, asemenea multira dintre colegii mei. Îmi cunosc limitele intelectuale și, apoi, trebuie să vă spun că nu sunt o fire prea răbdătoare". Seara, pe covorul roșu, ne-a atras din nou atenția. Cu altceva. Ați văzut-o, era desculță. Starul rămâne star.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News