Am fi putut face această afirmație chiar dacă nu ar fi plouat la Cannes, în seara inaugurală. La urma urmei, a fi colegi de juriu înseamnă a te afla în același refugiu. Numai că, de data asta, umbrela a fost cât se poate de prezentă și cu toată forța. Mici adăposturi, plutitoare peste capetele tuturor, negre, numai negre, căci obiectele fac parte din dotarea festivalului.

De ceea ce se teme Cannes-ul mai mult, de ploaie, nu a scăpat. Numai președintelui Steven Spielberg nu prea i-a păsat. După câte intemperii a înfruntat la filmări, de-a lungul vremii, câțiva stropi nu mai contează, avea să spună el. Se pare că nici pe Leonardo DiCaprio, ovaționat de publicul de pa marginea covorului roșu cu strigăte de ”le roi, le roi”, nu l-a de, deranjat prea mult aversa, din moment ce cu o mână ținea umbrela, iar cu alta semna autografe. Nicole Kidman și vaporoasa ei rochie alb-înflorată s-au salvat rapid, ajungând la timp în capul scărilor pentru poza oficială a juriului, unde o aștepta binecuvântata umbrelă ce-l adăpostea și pe Cristian Mungiu.

Dacă ar fi avut în stânga o doamnă și nu pe taiwanezul Ang Lee, am fi putut spune despre el că între două nu te plouă. Murați sau nu, spectatorii de lux din marea sală Lumière l-au ovaționat minute în șir pe Steven Spielberg, din clipa în care maestra de ceremonii Audrey Tautou i-a rostit numele. De douăzeci de ani de când vin la Cannes nu am asistat la o astfel de primire a unui președinte. Nici Scorsese, nici Coppola, ca să-i amintesc doar pe cei mai mari, nu au avut parte de standing ovations prelungite. Vizibil emoționat, cineastul s-a pierdut în nenumărate thank you, thank you so much, thank you everybody, după care a mărturisit: „Sunt foarte fericit să fiu aici. Este incredibil, am crescut cu filmele de la Cannes, am 66 de ani. Când festivalul crește cu un an, mai adaug și eu unul”.

De altfel, și la conferința de presă a juriului nu a uitat să declare cât de bucuros este că, în sfârșit, a găsit timp să spună da. Unui ziarist neinspirat care l-a întrebat dacă se va amuza l-a Cannes i-a răspuns blând:” Nu am venit să mă distrez, am venit să muncesc. Nu am o anume stare pentru a judeca filmele prezentate la Cannes, căci ce altceva facem tot timpul, decât să judecăm filme. Și alții ne judecă pe noi. De-a lungul unui an există o enormă competiție pentru a atrage atenția publicului asupra filmelor noastre. Dar un film care vrea să adune cât mai mulți spectatori nu este același lucru cu unul care aruncă o privire diferită asupra lumii. Juriul nostru este pluricultural și disciplinar, dar avem un limbaj comun, cinematograful”.

Cristian Mungiu s-a arătat metodic și riguros în afirmații:”Este foarte greu să judeci un film. Doar după câțiva ani știm cu adevărat dacă a fost bun sau nu. Dar un jurat poate să facă mult pentru promovarea unei opere. În ceea ce mă privește, ceea ce vreau să întâlnesc este sinceritatea iar în pasul următor – originalitatea” .Pentru Nicole Kidman, care abia a ieșit din rochiile prințesei Grace de Monaco, cel mai recent rol, ideea de a petrece două săptămâni în compania lui Steven Spielberg s-a părut un argument suficient pentru a fi în juriu. Dezarmant de sincer, teribilul nazist din Inglorious Basterds, actorul austriac Christoph Waltz a mărturist că tot făcând poze cum cere protocolul, a uitat că este membru în juriu. Ne promite însă că de azi încolo se va concentra asupra noului său rol de jurat.

Între timp, au început să curgă filmele selecției oficiale, François Ozon, Sofia Coppola fiind printre primele nume de autori. Despre ei, în corespondența de vineri.

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News