Sfântul Grigorie de Nazianz s-a născut într-o familie aristocratică la Arianz, în partea de sud-vest a Capadociei, în vecinătatea cetăţii Nazianz. Tatăl său este convertit la creştinism de soţia sa Nona şi ajunge mai târziu episcop de Nazianz. Sfântul Grigorie a studiat în Cezareea Capadociei, în Cezareea Palestinei şi în şcoala Alexandriei Egiptului. Şi-a completat studiile la Atena, unde a stat 10 ani. În timpul studiilor se împrieteneşte cu Sfântul Vasile cel Mare, scrie crestinortodx.ro.

În jurul anului 357 părăseşte Atena şi revine acasă. Primeşte taina Sfântului Botez şi invitaţia Sfântului Vasile de a-l vizita la mănăstirea pe care el o înfiinţase pe malul raului Iris în Pont. Ajunge la această mănăstire şi stă o perioadă destul de lungă. În timpul şederi sale aici, îl ajută pe Sfântul Vasile la redactarea Filocaliei. Se reîntoarce acasă pentru a-l sprijini pe tatăl său în activitatea sa pastorală. Ajuns acasă, este hirotonit preot de către tatăl său, împotriva voinţei sale.

După moartea tatălui său în 374, preia scaunul episcopal de Nazianz, însă nu pentru multă vreme, deoarece se retrage la Seleucia în Isauria, dedicându-se vieţii contemplative.  Una din rudele sale apropiate îi dăruieşte o casă, pe care o amenajează şi o sfinţeşte, cu hramul Anastasia, Învierea. În această biserică, el va ţine cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Aceste cinci Cuvântări teologice îi vor aduce mai târziu numele de "Teologul".

În anul 380, împăratul Teodosie l-a ales episcop de Constantinopol. Din cauza constestărilor cu privire la alegerea sa, se retrage în Capadocia, la Nazianz. În anul 383 l-a hirotonit pe Eulalius episcop şi s-a retras în Arianz.  A trecut la cele veşnice în 389-390.

Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News