Sfânta Macrina s-a născut în anul 327 și a fost sora Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Grigorie de Nyssa. Conform site-ului crestinortodox.ro, Sfânta Macrina era cea mai mare dintre cei zece copii ai familiei.

Logodită cu un tânăr nobil care a murit la scurt timp, Macrina a ales să nu se mai logodească niciodată, spunând: "Nu este drept ca o fecioară logodită o dată să caute o altă logodnă; chiar și conform legilor naturale, trebuie să fie o singură logodnă, așa cum există o singură naștere și o singură moarte."

După decesul logodnicului său, Macrina a intrat în monahism alături de mama sa, Emilia, dedicându-se vieții ascetice. După un timp, atât mama sa Emilia, cât și fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, au murit. La nouă luni după trecerea în neființă a Sfântului Vasile, Sfânta Macrina a fost vizitată de Sfântul Grigorie de Nyssa, care a găsit-o pe patul de moarte.

Cu puțin înainte de a muri, Macrina s-a rugat Domnului astfel: "Stăpâne Atotputernic Doamne, care dai odihnă trupurilor noastre prin somnul morții pentru o vreme, Tu iarăși le vei trezi la trâmbița cea de apoi. Iartă-mi păcatele, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, și permite-mi să ies din acest trup stricăcios cu sufletul curat, făcând ca sufletul meu să se înalțe fără păcat, asemenea tămâiei înaintea Ta."

După aceea, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, față și inimă și și-a dat sufletul.

Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News