Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail au fost trei fraţi persani, născuţi din tată păgân şi mamă creştină. Mama sa i-a botezat în credinţa creştină. Aceşti fraţi erau ofiţeri la curtea împăratului persan. Ei au fost trimişi de împărat către Iulian Apostatul (361-363) spre a negocia şi consfinţi un tratat de pace între imperiul persan şi cel roman, scrie crestinortodox.ro.

În acea vreme, avea loc un festival păgân la Calcedon, motiv pentru care împăratul Iulian Apostatul aducea împreună cu nobilii săi jertfe idolilor. Cei trei fraţi au lipsit de la acest festival, declarând că sunt creştini şi că nu jertfesc idolilor.

În urma acestei mărturisiri, Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail au fost aruncaţi în temniţă şi apoi supuşi la multe chinuri. După o rugăciune, un înger s-a pogorât din cer şi a luat durerea lor.

Împăratul Iulian Apostatul a poruncit să fie executaţi prin tăierea capului, iar trupurile lor să fie arse. În momentul în care au fost omorâţi, a avut loc un cutremur în urma căruia pământul s-a deschis şi a luat trupurile mucenicilor din fata păgânilor spre a nu fi arse. Mai târziu, pământul a scos la iveală trupurile mucenicilor, pe care creştinii le-au luat şi îngropat cu cinste.

Rugăciune către Dumnezeu-Fiul

"Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi şi toată lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos, care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde a mântuirii nu ştim. Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului. Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decât tot darul cel adus de noi.

Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru. Iar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpărătorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece la calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături."

Sursa: doxologia.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News