Președintele Franței, Emmanuel Macron, se confruntă cu opoziție tot mai puternică din partea partidelor extremiste. 

Dacă foarte recent a declarat că-și dorește o „mare uniune democrată şi republicană” în al doilea tur al alegerilor legislative din Franţa în faţa partidului de extremă dreapta Adunarea Naţională, care s-a clasat detaşat pe primul loc în primul tur al acestui scrutin, un scenariu luat în calcul de analiști este altul.

În acest context, decizia sa de după alegerile europarlamentare din 9 iunie de a alegeri anticipate poate părea surprinzătoare și contrară spuselor lui, dar are o logică strategică solidă în cazul în care scenariul descris se pliază pe planul șefului de stat francez.

Macron, cu trei ani rămași din mandatul său, își poate folosi poziția pentru a influența direcția politică a Franței folosindu-se de nimic altceva în afară de propria natură a partidelor extremiste.

Contraexemplul României în al doilea mandat al lui Traian Băsescu

Președintele Traian Băsescu, după ce a trecut printr-o prăbușire politică, a forțat menținerea unui premier nepopular în persoana lui Emil Boc, ceea ce a dus la erodarea spre dispariție a partidului său.

Presupunând că Macron este informat și că sondajele de opinie pot fi luate în serios în Franța, o forțare a sa pentru a menține premier din propria sferă politică ar putea fi un dezastru atât pe termen scurt, cât și în vederea viitoarelor prezidențiale în care Marie Le Pen ar putea veni pe val.

Care este calculul prin care Macron vrea să-i faulteze pe extremiști fără să îi atingă

Trecând la subiect, Macron este informat cu privire la scorul important al extremiștilor, așa că logica este una simplă: președintele francez vrea să dezumfle gogoașa populiștilor. Acesta se așteaptă la o coabitare cu guvernul opoziției sale, care va fi condus de tânărul Jordan Bardella în vârstă de doar 28 de ani. Ținând cont de cum este alcătuit statul francez, Macron poate să-și folosească poziția pentru a contracara excesele în caz de urgență. Însă, cel mai probabil, nu va fi cazul, fiindcă gogoașa menționată anterior se va dezumfla de la sine.

Guvernarea vine cu provocări mari, iar partidele populiste tind să se erodeze rapid sub presiunea promisiunilor neîmplinite și a realităților economice dure. Președintele francez cu siguranță contează pe această uzură pentru a diminua influența lor până la următoarele alegeri prezidențiale.

Dacă Macron ar fi așteptat până la alegerile la termen, opoziția ar fi avut timp să-și consolideze poziția. Prin alegeri anticipate, Macron poate accelera procesul de uzură al opoziției și poate influența mai eficient viitorul politic al Franței, folosindu-se exclusiv doar de realitatea din spatele promisiunilor extremiste.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News