Data publicării:
Bugetul Guvernului Cioloș și Educația Națională
Un deputat liberal reproșează Guvernului lipsa de sinceritate. ”Din partea unor tehnocrați așteptăm măcar acea sinceritate seacă pe care unii o numesc cinism: adevărul întreg, gol-goluț, adevărul și numai adevărul”, scrie Radu Zlati într-un editorial pentru DCNews.
Iată, integral, editorialul scris de deputatul PNL Radu Zlati:
Bugetul Guvernului Cioloș și Educația Națională
Guvernul Cioloș nu a făcut, la nivel declarativ, din Educația Națională o prioritate, spre deosebire de toate guvernele politice care l-au precedat. Adevărat, respectivele guverne au promis mult, dar au făcut prea puțin – le-am putea acuza de abuz în ce privește încrederea electoratului, dacă nu chiar de-a dreptul de minciună.
Ce spune programul Cioloș despre Educația Națională în programul său de guvernare este în esență faptul că va spori calitatea actului educațional ”prin crearea de competențe și abilitați specifice economiei cunoașterii, a mobilității personalului didactic și de cercetare și sprijinirea dezvoltării armonioase prin educație fizică și sport”. Desigur, așa cum sunt formulate mai sus, lucrurile se pot realiza fără sporirea semnificativă a finanțării, iar printre măsurile concrete cuprinse în programul de guvernare aprobat de către Parlament, multe sunt consumatoare de buget la nivel redus: elaborarea unui nou curriculum și abilitarea curriculară nu costă prea mult.
Totuși, sunt câteva măsuri care costă, și costă mult. De pildă în condițiile în care 70% din spațiile în care se desfășoară activități școlare nu dispun de aviz ISU, programul domnului Cioloș spune că se are în vedere ”Începerea procesului de aducere a tuturor școlilor la standarde minimale de funcționare și garantare a siguranței (autorizații ISU, autorizații sanitare, prevenție prin pregătirea pentru situații de urgență).” Însă investițiile necesare pentru fiecare școală sau liceu care nu are un astfel de aviz merg (conform unui răspuns primit de mine din partea Ministerului Educației Naționale la o interpelare vizând tocmai acest gen de avize) de la 10.000 la 15.000 de euro, astfel încât ar trebui alocate între 120.000.000 și 180.000.000 euro, pentru un program național de asigurare a condițiilor împotriva incendiilor. Zic un program național, deoarece mă îndoiesc profund că majoritatea autorităților locale ar avea capacitatea financiară de a asigura finanțarea lucrărilor solicitate de către lege, pentru a primi o avizare ISU (nu vorbesc și despre celelalte avize, care ar putea chiar dubla sumele necesare). Pentru un Guvern ieșit, precum Pasărea Phoenix, din cenușa incendiului de la Colectiv, un astfel de program ar trebui să fie unul de prioritate zero, dar este clar că nu este avut în vedere de tehnocrații domnului Cioloș decât la mod declarativ, nu și la acela de alocare al resurselor. Sau se are în vedere începerea programului (conceperea?), lăsând ca următorul guvern, unul cel mai probabil politic, să asigure finanțarea? Între timp, anul viitor școlile vor funcționa, de bună seamă, și fără avizare ISU.
Dincolo de aspectul prezentat mai sus, desigur că orice măsură avută în vedere de Programul de guvernare necesită un plus de finanțare față de situația în care nu s-ar dori un ”mai bine” pentru școala românească.
În condițiile în care salariile pentru personalul din învățământ consumă circa 3/4 din totalul bugetului alocat, iar sporirea bugetului pentru Ministerul Educației Naționale, de circa 10% (s-ar putea să aflăm însă, când documentele vor ajunge pe masa comisiilor parlamentare de resort, că mărirea în fapt este chiar mai mică) de abia va putea acoperi mărirea cu 15% a salariilor, este limpede că nu va exista o posibilitate de alocare bugetară pentru măsurile prevăzute de către premierul Cioloș în programul său de guvernare. De abia dacă se vor putea asigura cheltuielile normale, cele legate de funcționarea la minimă rezistenţă a sistemului.
Cu alte cuvinte, bugetul pentru Educația Națională este, în continuare, unul de Mizerie Națională. Unul care condamnă învățământul românesc la perpetuarea situației actuale: un învățământ care, prin rezultate (testele PISA, locurile ocupate de către universitățile autohtone în topurile universitare mondiale), se poate compara nu cu statele europene, ci cu statele mediu dezvoltate ale Africii.
Dacă asta se dorește, să ni se spună. Din partea unor tehnocrați așteptăm măcar acea sinceritate seacă pe care unii o numesc cinism: adevărul întreg, gol-goluț, adevărul și numai adevărul. Acel adevăr conform căruia, de fapt, nimănui nu îi pasă cu adevărat de Educația Națională, odată ajuns la Putere.
Nota redacției: Titlul de pe prima pagină și lead-ul aparțin redacției, responsabilitatea articolului revine autorului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News