O buna parte a timpului alocat informatiilor de presa si chiar informatiilor politice este consumat de cazuri penale. La fel si timpul Parlamentului, care e solicitat sa ridice imunitati, in serie, unor deputati sau senatori. Puscariile sunt luate cu asalt de catre membri ai legislativului, ai administratiei locale, ai autoritatilor statului si chiar de catre membri ai Guvernului. Timpul prezidential este si el consacrat, in mare masura, chestiunilor penale. Ca de altfel si timpul sefilor principalelor partide politice. Biciul penal a creat o situatie fara precedent in Romania care, cu certitudine, va ramane un capitol negru al istoriei. Care este mana care, pana la urma, actioneaza acest bici?

Daca justitia ar fi cu adevarat libera, daca procurorii nu ar avea nicio motivatie si nicio determinare politica in deciziile pe care le iau, atunci raspunsul la aceasta intrebare ar fi extrem de simplu de dat. Procurorii, ca avocati ai statului, isi fac datoria. Descopera si documenteaza incalcari ale legii, comise inclusiv de catre personalitati publice, intocmesc rechizitorii, cer sanctiuni penale, iar magistratii, la randul lor, facandu-si datoria, judeca si dau sentinte. Evident, in baza unor pobe. Iata insa ca in Romania lucrurile stau altfel. Acest inceput de saptamana a debutat cu doua amenintari penale venite nu din directia din care trebuie, adica a procurorilor. Ele sunt lansate, cu subiect si predicat, chiar de catre presedintele in exercitiu al Romaniei. Acesta si-a exprimat intentia de a initia doua importante plangeri penale. Si nu sunt plangeri oarecare. Ele nu au scopul de a intari statul. De a crea armonie intre institutiile fundamentale ale acestuia, lovind in cei care, prin incalcarea legii, subrezesc coeziunea Guvernului, forta Parlamentului ori puterea justitiei. Nici vorba! Ambele amenintari vizeaza nici mai mult, nici mai putin decat Executivul.

 Probabil ca si din acest punct de vedere suntem un stat cu o democratie deviata. Poate sufar de un deficit de cultura in materie de politica, dar declar cu toata sinceritate, asumandu-mi chiar si riscul de a gresi, ca nu am mai intalnit un precedent in vreun stat democratic al lumii, in care presedintele sa fie cel care sa declanseze plangeri penale impotriva Guvernului pe care l-a numit.

 Am avut o a doua suspendare a lui Traian Basescu din calitatea acestuia de presedinte. Ca si in cazul primei suspendari, si la cea de-a doua el a reclamat o lovitura de stat. De aceasta data insa el a avut si instrumentele pregatite pentru a actiona. Si, astfel, procurorii s-au dezlantuit impotriva cetatenilor, punandu-i sa jure pe Biblie, confiscandu-le procesele verbale de la alegeri in plin proces electoral si confectionand, in baza catorva exceptii care nu fac altceva decat sa confirme regula, un voluminos dosar penal care il vizeaza nici mai mult, nici mai putin decat pe vicepremierul Romaniei. Oameni ai presedintelui, la indemnul acestuia, i-au facut si prim-ministrului o plangere penala pentru plagiat, desi faimoasa comisie ministeriala a constatat altceva. Tot presedintele este cel care a generat o ancheta penala in cazul Rompetrol. De fapt, o a doua. Prima a fost indreptata impotriva lui Dinu Patriciu, cea de-a doua are drept tinta Guvernul in integralitatea lui, care, in urma unor negocieri si printr-o hotarare, a transat problema datoriilor KazMunaiGaz catre statul roman. Asadar, din nou, solutii penale. Din nou plesneste biciul penal manuit prezidential.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News