Eforturile presei portocalii, care face cu creionul în mână bilanțul negocierii de la Bruxelles, sunt de-a dreptul înduioșătoare. Aceleași calcul a fost făcut și de Traian Băsescu, în discursul său duminical.  Dacă ai putea rămâne neutru, ar trebui să arăți puțină milă și pentru președinte: disputa în care a intrat e de-a dreptul inegală. Marele public nici nu cunoaște tehnicalitățile euro-administrației, nici nu are răbdare să asculte limbajul de lemn al tehnocrației bruxeleze. De altfel, rezultatele se vor vedea abia peste câțiva ani, când se va putea face bilanțul.

Băsescu spune că e bine, Ponta că e rău.Ce șanse să fii crezut ai, la minus 85 de procente cotă de încredere? Și dacă faci afirmații care nu pot fi contrazise, gen soarele răsare în fiecare dimineață, tot nu obții aprobarea publicului. O să se spună că ai un interes ascuns în chestia asta.

Traian Băsescu, apărătorul Vestului,  se face că uită o regulă verificată în sute de ani de democrație, de politicienii occidentului. El afirmă că nu poți cere unui președinte să fie la fel de popular la referendum ca la câștigarea mandatului. Corect, pe jumătate, adică incorect, în totalitate.  Dacă se limita la rolul de președinte, nu-și risipea credibilitatea. Dacă și-a luat atribuții de premier, atunci e cazul să acționeaze ca un premier: când cota de popularitate scade la 15 procente, colegii săi de Consiliu European își dau demisia!

Altfel, ar fi o tragedie și pentru imaginea lor și pentru imaginea partidului. Un dezastru. Pe măsură ce se agață de funcție, devine tot mai impopular, iar acțiunile sale sunt citite în cheie critică, orice ar face. Cu cât se agită, cu atât se scufundă, ca un om aflat pe nisipuri mișcătoare.

Un efect are, totuși, zbaterea lui Traian Băsescu: îi ridică pe cei pe care îi înjură (desigur, cu condiția să nu-i ridice procurorii independenți, ca pe domnul chestor). Disputa cu președintele crește cota de popularitate a premierului, așa că Ponta, în gând, ar trebui să-i spună merci lui Băsescu. Sau grazie, că vorbește bine italiana.

Nici în ceea ce privește sensibilul subiect al steagurilor nu l-am văzut prea inspirat pe Traian Băsescu. O imagine face cât o mie de explicații. Cum putea lupta cu imaginea sa de la Bruxelles, folosind doar cuvinte?

Pe de altă parte, îi e și greu să lupte cu sine însuși. După ce a spus că nu va divulga niciodată ce a vorbit cu un premier sau președinte, la nici 30 de secunde, a povestit ce i-a solicitat lui Viktor Orban (faza cu pianul) și ce atitudine a avut premierul Ungariei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News