Două elemente au dispărut complet din peisajul politicii externe românești, profilând astfel statutul țării noastre pe plan european, cât și pe plan mondial. Primul element l-aș denumi elementul suveranității. Domnul Barna nu a prezentat niciun fel de element de suveranitate națională în interiorul politicii externe românești. A refuzat constant, printr-o declarație, aș spune eu evazivă, să explice cum vor evolua relațiile dintre România, membru NATO și UE, și Turcia, știindu-se elementele de tensiune care există astăzi între Turcia, atât la nivel de alianță militară NATO, cât și cu Uniunea Europeană. Lipsa acestui element de suveranitate s-a văzut pregnant în declarația cu privire la Turcia și iată că ajungem la al doilea element, care este cel mai important, declarația e destul de ambiguă și care poate fi foarte ușor interpretată, despre prezența Statelor Unite în zonă.

Îi amintesc domnului Barna că statutul de suveranitate al României nu se dispută și nu se discută! 

România este un stat suveran în interiorul Uniunii Europene, cu toate că, de multe ori, acest lucru nu a fost mai pregnant expus. În ceea ce privește Statele Unite ale Americii, m-aș fi așteptat de la domnul Barna, ca reprezentant al unui partid progresist și profund pro-occidental, să declame foarte clar că asocierea României, alături de Ucraina și Georgia, state care se află în afara arealului de securitate militar NATO, și în afara arealului european, și care sunt în conflict direct cu Rusia, această asociere, prin vizita secretarului de stat american la București, în marja întâlnirii de la finalul săptămânii, a miniștrilor de Apărare ai NATO, face ca lumea să ridice puțin privirea spre România.

După câte știu eu, România nu se află în relații de război sau în relații militare rivale cu Rusia. România se află într-o stare de pace, sigur o pace rece, relațiile României cu Rusia sunt înghețate, ele sunt practic adversiale astăzi. Dar această asociere, prin vizita pe care o face secretarul de stat american la București, în linia celor trei țări, repet România, Ucraina și Georgia, reflectă imaginea pe care SUA o au despre România, ca viitoare țară ce poate intra într-un conflict direct cu Rusia. Este periculoasă această imagine. Asocierea pe care noi o avem în acest moment cu țări care au războaie directe cu Rusia, prin vizita secretarului de stat, produce un frison analiștilor și celor care cunosc politica externă și simbolurile acestei politici externe. 

Domnul Barna, repet, a prezentat un dialog echilibrat. Îl felicit pentru că a lăsat la poarta Parlamentului lozincile răzbunătoare, revoluționare, progresiste, anti-medievaliste, ca să folosim un cuvânt drag dânsului, dar îi atrag atenția că politica externă a României are un atribut fundamental, de a fi și suverană, pentru un context al interconectării militare, economice, politice, și de valori, nemaiîntâlnit de la crearea Pactului de la Varșovia și a CAER. Integrarea României în spațiul euro-atlantic, succes fundamental al politicii de securitate și de echilibru securitar, nu poate fi, însă, pusă în discuție prin așa zisele reechilibrări geostrategice pe care SUA încearcă să le facă astăzi în regiune și mutarea și simbolică a României în linia de demarcație a războiului cu Rusia, a războiului cald. 

Poate că viitorul ministru de Externe, dacă Guvernul Cioloș va fi aprobat de către Parlamentul României, să înțeleagă că aceste reechilibrări sunt foarte periculoase, pentru că ele sunt punctuale, sunt limitate în timp, și sunt extrem de volatile. Reechilibrările strategice făcute de marile puteri s-au dovedit, de-a lungul istoriei, și nu reamintesc decât de reechilibrarea strategică pe care a încercat-o cu Rusia și care l-a costat pe Napoleon tronul său, nu reamintesc decât de reechilibrarea strategică a Japoniei pe care a făcut-o în timpul dictaturii genocidare din Al Doilea Război Mondial și care, practic, a costat Japonia întregul șir de mari necazuri pe care le-a avut și pierderea Asiei. Deci, aceste reechilibrări strategice, repet, sunt volatile și oricând se pot întoarce împotriva spațiului asupra căruia se acționează.

Deci, domnul Barna, deși a demonstrat, repet, că are un dialog mult mai elevat pe teme de politică externă, nu m-a convins în ceea ce privește subtilitățile prezenței SUA în România și nici a prezenței europene în România. Este poate un moment de evaluare și reevaluare, pentru că România se află în mijlocul unui proces de reechilibrare geostrategică, cu toate elementele sale constitutive, făcută ca la carte de către Statele Unite ale Americii. Acest lucru am vrut să atrag atenția prin această analiză, pentru faptul că, uneori, uităm că România este o țară suverană, deci cu drepturile sale fundamentale, nealterate în a avea o politică externă care să elimine și să protejeze România de efectele nefaste ale reechilibrărilor geostrategice hotărâte de marile puteri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News