După ce cele mai mari bănci de stat ale Rusiei au căzut sub sancțiunile de blocare ale SUA, tot mai mulți participanți la sistemul bancar rusesc rămân fără capacitatea de a face decontări în dolari.

De la sfârșitul lunii iulie, American Citigroup și JPMorgan trimit scrisori către instituțiile de credit rusești cu privire la închiderea conturilor de corespondent, fără de care operațiunile în moneda americană sunt imposibile, relatează Frank Media , citând manageri de vârf și surse familiare cu situația.

Băncile americane sunt gata să facă excepții doar pentru Gazprombank, prin care se fac plăți pentru gaz, și structurile Bursei din Moscova, în special Centrul Național de Compensare.

În general, JPMorgan lasă conturi de corespondent doar pentru câțiva jucători, spun sursele Frank Media.

Politica Citigroup este similară: se discută despre închiderea conturilor de corespondent pentru toată lumea, cu excepția GPB și a Moscow Exchange, a declarat o altă sursă pentru Frank Media, potrivit The Moscow Times.

Închiderea conturilor de corespondent valutar înseamnă că băncile au riscuri crescute de obligații valutare față de clienți, explică una dintre surse. Înainte de începerea războiului, persoanele fizice și juridice dețineau 280,7 miliarde de dolari în conturi de valută străină din Rusia. Totodată, banca poate pierde oricând activele valutare care asigură aceste obligații, având în vedere cât de repede sunt înăsprite sancțiunile.

Banca Centrală se teme și de un scenariu mai radical - sancțiuni împotriva Centrului Național de Compensare, în urma cărora Bursa din Moscova nu va mai putea efectua tranzacții valutare. Tranzacționarea cu dolarul va fi de facto paralizată, iar băncile vor fi în imposibilitatea de a mai determina cursul.

În acest caz, Banca Centrală lucrează cu băncile pentru a crea o platformă în care vor curge cotațiile valutare, iar cursul va fi determinat pe baza datelor de la cei mai mari 10 participanți, au declarat pentru Forbes surse familiare cu poziția autorității de reglementare.

Economist rus important: Doar cei care nu sunt conștienți de ceea ce se întâmplă pot visa la o victorie militară serioasă. Nimeni nu îl mai crede pe Putin

Economistul rus Vladislav Inozemtsev, directorul Centrului de Cercetare a Societăților Post-Industriale, cu sediul la Moscova, a scris într-o opinie pentru The Moscow Times că Putin este nevoit să negocieze cu Occidentul.

„Kremlinul a avut multe oportunități de a „remedia” conflictul din Ucraina. Chiar și în 2022, recunoașterea republicilor DPR și LPR ar putea fi cerută în schimbul retragerii trupelor ruse - ar fi mulți politicieni din țările occidentale care să susțină un astfel de „schimb”. Dar Kremlinul nu este interesat de acorduri.

Evenimentele recente – de la semnarea unui acord privind exportul de cereale ucrainene până la reluarea furnizării de gaze prin Nord Stream – au lăsat o impresie extrem de dificilă. Puțini oameni s-au îndoit că reducerea livrărilor de gaz se datorează poziției autorităților canadiene, care nu au lăsat turbina Gazprom să iasă din țară. Puțini credeau că Rusia dorea să-și poată exporta cerealele (și îngrășământul) în schimbul deblocării transporturilor ucrainene. Bineînțeles, succesele Rusiei s-au dovedit a fi locale, în cele din urmă, dar nimeni nu a ridicat sancțiunile la echipamentele de petrol și gaze, iar Turcia s-a dovedit a fi beneficiara înțelegerii cu cerealele ucrainene, care a devenit operatorul ei de facto.

Cu toate acestea, evenimentele ulterioare - pe de o parte, refuzul efectiv al Rusiei de a accepta turbina și menținerea alimentării cu gaz la nivelul de 40% din contract și, pe de altă parte, bombardarea portului Odesa cu intenția de a lovi depozitele de cereale - confirmă ceea ce a fost evident de multă vreme: a negocia cu Putin nu este doar imoral, ci și inutil.

Acordurile internaționale pot fi plăcute sau nu, dar trebuie respectate. Îmi amintesc de Tratatul de frontieră dintre Rusia și Ucraina, pe care Vladimir Putin l-a semnat personal în 2003, a intrat în vigoare în 2004 și l-a încălcat el însuși de cel puțin patru ori: de două ori în 2014 și de două ori în 2022.

Bombardând Odesa și menținând Europa pe o rație de gaz insuficientă, Kremlinul arată că nu-i plac rezultatele ultimelor acorduri - dar în Occident se citește fără echivoc doar mesajul: „nu se poate avea încredere în Rusia”. Aceasta, după părerea mea, va deveni în curând o problemă colosală pentru Moscova.

Derularea „operațiunii militare speciale” arată că nu se poate vorbi despre o „denazificare completă” a Ucrainei. Sprijinul pentru Kiev este în creștere - atât de mult încât Statele Unite au început să vorbească despre furnizarea de avioane militare Ucrainei, iar creditorii occidentali vorbesc despre disponibilitatea lor de a nu primi plăți pentru datoria ucraineană până la începutul anului 2024.

Drept urmare, doar cei care pur și simplu nu sunt conștienți de ceea ce se întâmplă pot visa acum la o victorie militară serioasă, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie extrem de important pentru Kremlin ca cuvintele și promisiunile sale să fie luate în serios în lume.

Nu poți ridica miza la infinit în speranța că poți scăpa cu asta - pur și simplu nu se întâmplă. Cu toate acestea, la Moscova, se pare, ei gândesc diferit.

În 2014, a fost posibil să admitem că armata rusă a „exagerat”, punând arme la dispoziția rebelilor din Donbass, extrădându-i pe cei responsabili către tribunalul internațional și refuzând sprijinul nesimțit pentru rebeli - în felul ăsta scăpam de sancțiuni, iar anexarea Crimeei ar fi fost „înghițită””, precum și separarea Abhaziei și Osetiei de Sud de Georgia.

În 2022, recunoașterea republicilor DPR și LPR ar putea fi cerută în schimbul retragerii trupelor ruse și dezocupării regiunilor Zaporojie și Harkov - ar exista mulți politicieni în țările occidentale care ar sprijini cu bucurie un astfel de „schimb” .

Cu toate acestea, Kremlinul nu este interesat de acorduri și respectarea lor: este gata să fie în continuare atras într-un proces care poate ruina economic Rusia și distruge rămășițele influenței sale politice. Se pare că Moscova nu este interesată de stabilirea unui scop final bun, iar istoria, din păcate, nu cunoaște experiența conducerii unei politici de succes sub un astfel de slogan...”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News