Vi-l amintiți pe Traian Băsescu pe vremea când era primarul Capitalei? Fiind în mijlocul unor buticari nemulțumiți, ca să se facă auzit, primarul, a cărui șuviță celebră zbura în adierea unui vânt ușor, s-a răstit la buticari cerându-le să facă liniște: Bă, liniște, ce dracu! Le-a zis primarul Băsescu.

Și de atunci tot liniște a fost. O liniște ce-ți țiuie în urechi de câțiva ani de zile.

Englezii sunt nemulțumiți, la fel francezii, spaniolii, italienii, nu mai vorbim de greci. Americanii au ocupat și ei Wall Street-ul, în Israel conducătorii sunt trimiși acasă. Numai în România e liniște.

Emil Boc încalcă legea, din nou, în aceste zile, depășind termenul legal de depunere a bugetului în Parlament, dar e liniște.

Emil Boc declară zilele astea că vor fi alegeri generale și locale atunci când va dori guvernul, nu când spune legea, dar e liniște.

Vine ministrul de finanțe bulgar și ne dă lecții la greu și ni se pare normal. Bulgarul spune că guvernul lui a ales să-și asume propriile soluții, elaborându un plan național pe care, surpriză, l-a mai și implementat. Rezultatul - guvernul bulgar a majorat în fiecare an bugetul pentru educație pentru că, spune vicepremierul bulgar “în final, investitorii la asta se uită”.

Bine că ai noștri nu au niciun plan, așa că ne-am luat de grija implementării lui. Iar la Educație, bugetul e sub limita bunul simț de câțiva ani.

Nu că vă vine să vă conducă bulgarii? Și totuși, e liniște.

Ne băgăm copiii în portbagajele mașinilor sau în căruțe să-i trimitem la școală . Nici profesorii, nici comunitatea locală, nici primarii, nici elevii nu s-au postat în fața ministerului, inspectoratului școlar să se facă auziți. N-au microbuz, au portbagaj, n-au căldură, au căciuli… Și tot așa…liniște să fie….

Zilele trecute, în 951 de orașe din 82 de țări au fost organizate manifestații în semn de protest față de politica dusă de guverne, de bănci, de politicieni.

În România, liniște.

În Occident, pensionarii la vârste onorabile, de peste 80 de ani, în lipsa grijei de mâine sunt preocupați să-și satisfacă dorințele cele mai năstrușnice – ba se aruncă din avion cu parașuta, ba recurg la alte sporturi extreme. În România, sportul extrem al pensionarilor este să supraviețuiască în frig, fără medicamente, fără hrană.

Suntem cea mai săracă țară din Uniunea Europeană iar explicația ministrului muncii, Sulfina Barbu a fost una absolut năucitoare – nu numai acum suntem cea mai săracă țară, a grăit inteligent și profesionist ministra, așa am fost și când am intrat în UE. Oameni buni, după o astfel de declarație, încep să cred că o merităm și pe doamna ministru, îl merităm și pe domnul Boc. Nu a deranjat pe nimeni spusele Sulfinei Barbu, iar în fața ministerul Muncii e liniște. La ultimul protest erau vreo 30 de jandarmi și un singur pensionar nemulțumit.

Când grecilor li s-a luat o săptămână de vacanță au blocat Atena, când românilor li s-a luat dreptul la o viață decentă, au mai pus un cojoc și o plapumă pe ei.

Departe de mine gândul să instig pe cineva la violență, dar să-ți strigi nemulțumirea este un drept democratic pentru orice cetățean al acestei lumi. La care românii au renunțat. Nu vorbim aici despre motivele lor.

Îmi amintesc doar cum am început acești ultimi 20 de ani. La alegerile din 1991, în pledoariile finale, Ion Rațiu declara că se va lupta până la ultima suflare ca ceilalți să aibă dreptul la o părere diferită de a lui, parafrazându-l pe Churchill.

Nu vi se pare că prea multă liniște dăunează grav democrației? Și nu credeți că nu românii trebuie să se sacrifice pentru binele statului, ci statul pentru binele românilor?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News