Data publicării:

”Azi era ziua lui Andrei Gheorghe”. Mesajul primit de Radu Buzăianu de la Petruța: Andrei nu mai era atunci. Între timp, nu mai e nici ea

Autor: Irina Constantin | Categorie: Stiri
WhatsApp
foto captură video
foto captură video

Astăzi ar fi fost ziua lui Andrei Gheorghe. 

”Azi era ziua lui Andrei Gheorghe. Am tot văzut că lumea își aduce aminte de el. Ceea ce e bine. Dar și eu îmi aduc aminte mesajul acesta de la Petruța Gheorghe, soția lui Andrei. Scrisesem eu ceva pe Facebook despre Balaci. Andrei nu mai era atunci. Între timp nu mai e nici ea” a scris jurnalistul Radu Buzăianu, pe Facebook. 

Reacțiile internauților n-au întârziat să apară:

- L-am cunoscut foarte bine pe Andrei .Era o minune de om, spumos, chiar buruienos uneori când vorbea la adresa unor ipocriți. Și avea dreptate.  (...) Să știi ca aici, în Constanța, este foarte iubit.

- Un om extraordinar.

- L-am admirat mult!

- Dumnezeu să-i ierte pe amândoi!

- Să trăiești Radu. Prietenii sunt o parte din viața noastră. Noi suntem, desigur, o parte din viața lor. 

- Nu știam că a plecat și soția lui Andrei. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Andrei Gheorghe, născut în 14 ianuarie 1962, a murit în urmă cu 5 ani, în 19 martie 2018. Om de radio și de televiziune, el s-a stins din viață în urma unui stop cardio-respirator. La vârsta de 56 de ani, a fost găsit mort în locuința sa din Voluntari. Născut în Lipeţk, în Rusia, Andrei Gheorghe spunea, pentru Adevărul: ”In Mother Russia am nişte amintiri magice. Şi după ce m-am mutat în România, am continuat să-mi petrec vacanţele de vară şi de iarnă acolo. Normal că au fost magice, pentru că eram în vacanţă, nu eram inserat în acea existenţă. Pentru mine Rusia a fost un fel de tărâmul lui Oz. Era o altă ţară, unde oamenii vorbeau alte lucruri, unde totul era nou şi altfel decât la mine, unde eu eram străin. Sigur că era interesant. Când mergi în vizită, oamenii încearcă să fie drăguţi, totul e frumos, dar dacă trăieşti zi de zi, te plictiseşti. Normal că totul era perfect. Te plimbau, îţi arătau, era o încântare continuă. Şi nu mai vorbesc de faptul că o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o într-o pădure care nu se termina. Adică nu era ca în povestea în care până la urmă şi la urmă dai de un drum. Nu se termina niciodată”. 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
pixel