Mihai Morar a vorbit despte temerile și anxietățíle sale care l-au acompaniat încă din copilărie.

“Eu n-am talent, n-am niciun talent, dar am darul ăsta, sau mi l-am educat, de a asculta oamenii. Știu să îi ascult până la capăt, nu îi întrerup la virgulă. Am o grămadă de anxietăți. Să nu mă dea afară! Până acum vreo doi ani, aveam treaba asta, să nu mă dea afară de la radio. În general, asta cu sentimentul ăsta al eșecului, a fi aruncat în stradă, pentru că vine din copilărie. Când eu am auzit chestia asta, și cred că toată generația mea a auzit asta de la părinți, “O să ajungi să cureți veceuri, o să ajungi să mături străzile!”. Nu că ar fi rușinos asta. Și, dacă ajungeam, ce, făceam ceva decent, onorabil. Că o să ajung ultimul om îmi mai spunea maică-mea și am trăit și trăiesc și acum cu frica asta, să nu fiu exclus, să nu fiu dat afară, să nu fiu validat!”, a spus Mihai Morar pentru cancan.ro.

"Cel mai greu ar fi să pierd pe cineva apropiat"

Într-un interviu pentru DCNews TV, Mihai Morar a vorbit deschis despre momentele dificile din viața sa.

"Nu vreau să par secretos. Eu nu am avut drame și sunt foarte recunoscător pentru acest lucru. Nu înseamnă că nu am avut zile grele, momente în care am simțit disperare, frică, teamă și așa mai departe. M-a întrebat cineva zilele trecute care este cea mai mare frică a mea. Pentru mine, cel mai greu ar fi să pierd pe cineva apropiat. Cele mai grele zile din viața mea au fost cele în care m-au sunat ai mei și mi-au zis că a murit bunicul, a murit bunica. I-am pierdut pe toți patru. Acelea au fost momente cu adevărat grele, când știi că nu mai poți să faci amintiri cu niște oameni, poate nu le-ai spus tot”, a zis Mihai Morar în cadrul emisiunii "Interviuri care inspiră”.

"Eu l-am pierdut pe primul meu bunic de lângă Baia Mare, unde stau ai mei acum, când eram în clasa a IX-a. Și am aflat în momentul în care eram într-o pauză, dădusem o teză. Au venit ai mei în pauză și atunci m-au anunțat. Hai că mergem la bunici pentru că a murit bunicul. Acela a fost pentru mine un șoc. Nu este o vârstă la care ești pregătit să pierzi un bunic. Ai impresia că așa va fi toată viața. Deși eram mare, eram adolescent... a fost un moment în care mi-am dat seama că viața are un început și un sfârșit. Nu-i avem lângă noi pe cei dragi mereu. 

Mult timp când mă duceam la bunicul meu, de când eram mic, îmi spunea tu o să ajungi mare la București, o să ajungi președintele României. Și îi ziceam: bunicule, eu vreau să mă fac ziarist. Zicea nu, nu. Tu o să ajungi mare. Aș fi vrut să vadă măcar o dată semnătura mea într-un ziar. Nu există mândrie mai mare pentru ai tăi, pentru bunici mai ales, decât să vadă că au avut dreptate când au vorbit despre nepot”, a spus Mihai Morar.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News