„Bucureștiul este un oraș care a crescut organic, un oraș deschis, primitor și care a cunoscut o permanentă extindere pe orizontală, cu toate încercările de oprire a acestei expansiuni. Pentru a exemplifica această mobilitate a limitelor urbane pornim din secolul al XV-lea, când orașul era coagulat în jurul palatului domnesc, pentru ca, nu după mult timp, să crească până în zona actualei Universități, apoi, înaintând în timp, către debutul veacului al XIX-lea să ajungă în zona palatului regal, iar la finele aceluiași secol orașul să fie delimitat de o șosea periferică circulară pe un traseu care unea gările Nord, Obor, Filaret și Cotroceni.”

O documentare fotografică a periferiei orașului

„Muzeul Municipiului București deține în patrimoniul său o documentare fotografică a periferiei orașului, a zonelor care urmau să fie subiectul extinderii orașului făcute la dorința administrației și care stau la baza acestei expoziții. Traseul propus include diferite zone, de la șoseaua Colentina la cartierul Cotroceni, de la Herăstrău și Băneasa la Calea Văcărești, aspecte ale unei periferii dispărute în a doua parte a secolului trecut când orașul s-a transformat structural în timpul regimului comunist.

Alcătuită exclusiv din fotografii din Colecția de Fotografii, cărți poștale și clișee fotografice a Muzeului Municipiului București expoziția propune vizitatorilor o călătorie în timp prin periferia Capitalei din perioada interbelică surprinsă în 60 de imagini. Periferia a fost documentată de fotografi precum C. Tadeu, Alfons și A. Gh. Ebner, fiind expuse și o serie de imagini ai căror autori nu au fost identificați.”

Cezar Petre Buiumaci: „Mirajul Bucureștiului a crescut în intensitate odată cu Unirea Principatelor şi cu devenirea capitalei României Mari”

„Evoluția organică a orașului, în care periferia a devenit rapid zona centrală a fost modul prin care orașul a crescut permanent. După Primul Război Mondial s-au trasat noi parcelări pentru a permite construirea de locuințe, parcelări care au creat un spațiu de locuit dincolo de barierele orașului aflate în limitele șoselei periferice amintite. Această situație reclama un cadru legislativ care a apărut în debutul anului 1926 prin „Legea pentru organizarea administrațiunii comunale a orașului București” și care împărțea orașul în două zone: centrală și periferică. Zona centrală se împărțea în patru sectoare, cu primării și consilii comunale separate. Zona periferică cuprindea restul teritoriului, până la linia forturilor, inclusiv comunele care, conform legii, deveneau suburbane orașului. În prezent această împărțire administrativă este total diferită, fiecare sector având în componența sa teritoriu atât din zona centrală cât și din cea periferică. Mirajul Bucureștiului a crescut în intensitate odată cu Unirea Principatelor şi cu devenirea capitalei României Mari, situație constatată din mărirea continuă a numărului populației, iar acest lucru a dus la extinderea teritorială pe orizontală, în paralel cu extinderea pe verticală din centru. Bucureștiul interbelic era un oraș în plină schimbare, atât din punct de vedere social, economic, cultural cât și urbanistic ca urmare a dezvoltării sale economico-industriale. Creșterea populației a fost un barometru al acestor schimbări, fiind o perioadă care a marcat o tranziție în evoluția urbană a capitalei, în care periferia a dobândit noi funcții și semnificații. Pe măsură ce orașul se extindea, periferia a devenit terenul dezvoltării urbanistico-arhitecturale diverse, în special pentru construirea cartierelor rezidențiale, atât moderne cât și tradiționale, menite a găzdui populația în creștere. O bună parte a alogenilor sosiți în București nu își permiteau să locuiască în zonele centrale ale orașului, astfel că aceștia și-au trăit viața în zonele din capătul orașului, care mai degrabă aveau un profund aspect rural. Un alt fenomen întâlnit în această perioadă a fost cel al împărțirii repetate a loturilor, fapt ce a dus la o îndesire accentuată a locuințelor, în special în zonele care deveniseră centrale. Această nouă periferie, ultima apărută, a fost și prima care a dispărut odată cu aplicarea planului de sistematizare al Capitalei în timpul regimului comunist”, a declarat Cezar Petre Buiumaci, muzeograf, curator al noului proiect muzeal.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News