Data actualizării: 12.02.2015 11:19
Data publicării: 12.02.2015 10:49

Asasinarea lui Sissi. Povestea DRAMATICĂ a celei mai iubite dintre împărătese -File de istorie

Autor: DCNews Team | Categorie: Cultura

Împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei era o suverană atipică, fiind cu adevărat iubită de supuși, însă un aspect interesant este acela că nu îi plăcea rigoarea Curții imperiale.

Adora compania oamenilor de rând și organiza multe acțiuni caritabile. Prefera republica în locul monarhiei.

Acest fapt nu cădea prea bine nimănui de la curte, dar mai ales soţului său. Franz Joseph era un suveran autocrat care domina fără parlament, fără constituţie şi fără prim-ministru şi se baza pe forţele militare şi poliţieneşti de care dispunea.

Elisabeta si Franz Joseph

Împăratul era atât de diferit de frumoasa lui soție. Deseori ea intra în casele necunoscuţilor şi înnopta acolo, motiv pentru care, la un moment dat, după ce o bătrânică refuzase să o primească şi chiar reclamase că o necunoscută a încercat să-i violeze domiciliul, împăratul i-a scris: ”Mă bucur că indigestia de la Nisa a trecut atât de repede şi că nu ai luat şi o bătaie de la bătrână, dar, la un moment dat, se va întâmpla şi asta, pătrunzi, nepoftită, în casele oamenilor”. Sissi nu s-a liniştit, a continuat să exploreze lumea şi a continuat să viziteze neanunţată inclusiv alte curţi regale.

În anul 1898, împărăteasa a plecat incognito la Geneva

La ora 13.15, într-o sâmbătă, pe 10 septembrie 1898, suverana, împreună cu contesa Irma Sztáray de Sztára-Nagymihály, a plecat de la hotel pentru a lua vaporul spre Montreux. Deoarece nu îi plăceau ”procesiunile”, suita sa plecase deja cu trenul. În timp ce doamnele mergeau pe stradă, Luigi Lucheni, un anarhist italian în vârstă de 25 de ani s-a prefăcut că se împiedică, reușind să o înjunghie pe Sissi cu un pumnal improvizat. Inițial, italianul născut la Paris și crescut într-un orfelinat, dorise să-l omoare pe ducele de Orleans, dar acesta plecase din Geneva.

Luigi Lucheni in custodia jandarmilor

În ziar citise că împărăteasa Austriei era în oraș, așa că a început să o caute ca să o ucidă, deoarece dorea să dea ”un exemplu acelora care suferă și celor care nu fac nimic pentru a-și îmbunătăți poziția socială. Nu conta ce suveran era….nu am lovit o femeie, ci o împărăteasă, coroana era ținta mea”. După comiterea faptei, Sissi a reușit să se urce pe vapor, dar a leșinat în timp ce vasul ieșea din port. Contesa Sztáray i-a deschis haina pentru a putea respira. Elisabeta și-a revenit, iar însoțitoarea a întrebat-o dacă are dureri. Împărăteasa a răspuns că nu.

Elisabeta a întrebat apoi: ”Ce s-a întâmplat?” și a leșinat din nou. Însoțitoarea a remarcat o pată roșiatică în zona pieptului. Alarmată, contesa a dezvăluit identitatea victimei și căpitanul vasului a întors ambarcațiunea în port. Pe o targă improvizată, suverana a fost dusă la hotel. Când a fost mutată de pe targă în pat, era clar că murise. Fanny Mayer, soția directorului hotelului, îi auzise ultimele două respirații pe măsură ce era dusă în cameră. Au sosit doi doctori și un preot, dar tot ce s-a putut face a fost constatarea decesului la ora 14:10. Toată lumea a îngenunchiat și a început să se roage pentru sufletul lui Sissi. Contesa Sztáray i-a închis ochii și i-a împreunat mânile. Murise cea care fusese împărăteasa Austriei pentru 44 de ani.

Elisabeta la Muzeul Figurilor de Ceară

Franz Joseph a primit o telegramă în care a aflat de moartea soției sale. Prima sa teamă a fost că se sinucisese, dar la a treia depeșă s-a liniștit. Asta era marea problemă a împăratului: daca își luase viața sau nu. La autopsie s-a constatat că Sissi deși fusese înjunghiată mortal, mai putuse trăi datorită corsetului care oprise parțial hemoragia.

Citește și: HOROSCOP Ziua Îndrăgostiților. Ce ne rezervă astrele

Dacă arma crimei nu ar fi fost îndepărtată, împărăteasa ar mai fi trăit câteva zeci de minute. Legistul a fotografiat rana și a predat-o procurorului general al Elveției care a distrus-o împreună cu instrumentele autopsiei, totul la ordinele lui Franz Joseph. Pe măsură ce Geneva era cuprinsă de doliu, trupul lui Sissi era așezat într-un triplu sarcofag: două coșciuge interioare din plumb și unul exterior din bronz.

Marți a sosit un reprezentant al lui Franz Joseph, a identificat oficial trupul împărătesei pentru ca apoi sarcofagul să fie sigilat. Miercuri dimineața, trupul ei a fost dus la Viena cu trenul. Pe coșciug a fost scris ”Elisabeta, împărăteasă a Austriei”. Maghiarii au fost nemulțumiți astfel că, în grabă, a fost adăugată sintagma ”și regină a Ungariei”. Întreg imperiul Austro-Ungar era în doliu. La funeraliile lui Sissi au fost prezente 82 de capete încoronate și nobili de rang înalt. Din 17 septembrie 1898, împărăteasa Elisabeta își doarme somnul de veci în cripta imperială a Bisericii Capucinilor din Viena.

Soarta asasinului

Lucheni a fost prins la scurt timp după atentat. Arma apucase să o arunce, aceasta urmând să fie găsită a doua zi. Italianul plănuise să își cumpere pentru crimă un stilet (pumnal mic cu lama triunghiulară foarte fină și cu vârf ascuțit), dar nu avusese decât 12 franci pentru a-l achiziționa. De aceea a ascuțit o pilă de 10 centimetri, pe care a înfipt-o într-un mâner improvizat dintr-un lemn de foc. Lucheni a fost adus în fața tribunalului din Geneva în octombrie. Nemulțumit că în Geneva fusese abolită pedeapsa cu moartea, a scris o scrisoare în care cerea să fie judecat după legile cantonului Lucerna, unde pedeapsa capitală era în vigoare. Scrisoarea o semnează ”Luigi Lucheni, anarhist, unul dintre cei mai periculoși”.

Deoarece Sissi era considerată drept un personaj mult prea blând, inofensiv, pentru a fi ucisă, inițial s-a luat în considerare luciditatea atacatorului. Chiar împăratul Franz Joseph a spus: ”Nu înțeleg cum acel om putea să atace o asemenea femeie care și-a dedicat viața faptelor bune și nu a deranjat pe nimeni”.

Lucheni a fost declarat apt psihic și judecat ca un criminal de rând, nu ca unul politic. A primit temniță pe viață și i s-a interzis să vorbească public despre fapta sa. Pe 20 februarie 1900, cu o cheiță de la o conservă de sardine, a încercat să se sinucidă. Pe 16 octombrie 1910 s-a spânzurat cu o curea, după ce un gardian i-a confiscat și distrus autobiografia.