Abraham Lincoln s-a trezit pe 14 aprilie 1865 vesel.

Robert E. Lee, comandantul forțelor sudiste depusese armele cu câteva zile înainte în fața lui Ulysses Grant și acum președintele S.U.A. aștepta vești din Carolina de Nord despre capitularea lui Joseph E. Johnston. Ziarele anunțau că președintele și soția vor asista la comedia ”Vărul nostru american”, la teatrul Ford alături de generalul Grant și soția sa.

La 11 dimineața, Lincoln a ținut o ședință de guvern la care a participat și Grant. La final și-a prezentat scuzele că el și soția sa nu mai pot veni la piesă. Secretarul de Război Edwin Stanton a sugerat ca președintele să nu iasă seara din casă deoarece sudiștii rebeli ar putea să încerce să-l împuște în stradă. La prânz Lincoln i-a spus soției vestea despre soții Grant și că nici el nu ar mai vrea să iasă din casă. Ea i-a sugerat să păstreze planul și l-a rugat pe maiorul Henry Rathbone și soția sa să-i însoțească. După-amiaza Mary Lincoln s-a plâns de o durere de cap și a spus că acum ea nu mai vrea să se ducă la teatru. Licoln a răspuns că și el este obosit, dar are nevoie de o porție de râs. Garda de corp William Crook aproape că l-a implorat să nu se ducă la teatru. Lincoln i-a spus că totul este în regulă și și-a continuat programul.

Crook l-a rugat atunci să-l poată însoți, dar președintele a refuzat, știind că va fi la teatru un paznic de-al statului. Cuplul prezidențial a ajuns la piesă după ora de începere. Paznicul John Parker, un alcoolic notoriu, și-a părăsit postul, ducându-se la barul de peste stradă ca să bea. În timpul actului al treilea, președintele și prima domană s-au apropiat unul de celălalt și au început să se țină de mână. În spatele lor s-a deschis brusc ușa și un om a intrat în lojă. Scoțând un pistol, l-a împușact pe președinte în cap. Mary s-a aruncat cu trupul pentru a-și feri soțul de o nouă salvă. Asasinul, John Wilkes Booth, a scos un cuțit, a urlat “Sic semper tyrannis!” (Asta pățesc întotdeauna tiranii), l-a înjunghiat pe Rathbone și s-a făcut imediat. Lincoln, inconștient, a fost dus peste stradă la Petersen House în camera unui funcționar guvernamental. Glonțul intrase prin spatele urechii stângi, rănindu-l mortal. În dimineața următoare, la ora 7.22 și 10 secunde a fost pronunțat decesul.

Mărturia unui martor ocular

Gideon Welles era secretar al Marinei. În noaptea lui 14 aprilie 1865 a fost trezit cu vestea că președintele fusese împușcat. Împreună cu secretatul de Război Edwin Stanton s-a grăbit la teatrul Ford. Cu mare mâhnire a urcat scările de la Petrson House. L-a întrebat pe un doctor de starea președintelui. Acesta i-a spus că mai are aproximativ trei ore de trăit.

“Gigantul(Lincoln este cel mai înalt președinte al SUA, cu 1,92 de metri) era întins pe diagonala patului, deoarece nu era suficient de lung. Președintele respira din ce în ce mai greu. După o oră ochiul drept a început să i se umfle(de la acumularea de sânge) și acea parte a feței a început să se decoloreze. Rând pe rând au început să apară componenții guvernului. O dublă gardă era la ușă și pe trotuar pentru a-i ține la distanță pe cetățenii îngrijorați. Camera președintelui, destul de mică, era neîncăpătoare, dar și restul casei. Doamna Lincoln, care era în altă cameră, venea cam la o oră și începea să plângă, făcându-ne pe aproape toți să izbucnim în lacrimi. Geamurile erau larg deschise pentru aerisire. În fiecare secundă ascultam cum respirația grea era semnul că viața unui om extraordinar era pe cale să se sfârșească. Pe la șase am simțit că mă ia amețeala și am decis să fac o scurtă plimbare.

De pe la 11 eram în acea cameră. Am stat afară un sfert de oră. La întoarcere oamenii de afară m-au întrebat de starea președintelui. Le-am răspuns că nu mai are mult de trăit. Toți au rămas fără cuvinte la auzul veștii. Persoanele de culoare, care probabul că erau mai multe decât albii, erau teribil de întristați. Cu puțin înainte de ora șapte am intrat în cameră unde starea președintelui se agravase. Lupta finală pentru viață începuse. Robert, fiul său, stătea la capul patului. Încerca să nu cedeze, dar de două ori a izbucnit într-un plâns puternic, punându-și capul pe umărul senatorului Summer. Pauzele dintre repirațiile președintelui deveneau din ce în ce mai mari. La ora 7.22 totul s-a terminat”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News