Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Artiştii îşi susţin favoriţii nominalizaţi la Gala Premiilor UNITER!
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Alina Petrică
În seara zilei de 8 mai, începând cu ora 21.00, vom afla, în direct, câştigătorii ediţiei 25 a Galei Premiilor UNITER . Decizia aparţine juriului final format din Alexandru Darie, Luana Drăgoiescu, Dana Dogaru, Florica Ichim şi Maria Sîrbu.
Până atunci, însă, vă invităm să fiţi alături de concurenţi şi să-i încurajaţi cu un simplu click.
Îi puteţi cunoaşte mai bine pentru că, începând cu data de 19 aprilie, site-ul www.uniter.ro, pagina de facebook şi pagina de youtube găzduiesc clipuri realizate de actori, regizori, profesionişti din lumea teatrului şi filmului.
Deja puteţi găsi mesajele de susţinere la categoria „Premiul pentru Debut” transmise de actriţele Oana Vidoni şi Andreea Tănase şi de regizorul Radu Alexandru Nica.
Sunt intervenţii ale breslei care dau competiţiei un plus de emoţie şi atractivitate.
Campania interactivă de promovare a artiştilor nominalizaţi la trofeul UNITER, intitulată „Pentru tine cine e câştigătorul?” oferă posibilitatea publicului larg să-şi susţină artiştii favoriţi şi îndrăgiţi pe site-ul http://www.uniter.ro/votul-publicului-gala-uniter-2017/.
Nominalizările sunt următoarele:
Debut:
Radu Brănici pentru rolul Morritz din spectacolul Deşteptarea primăverii la Teatrul German de Stat Timişoara
Lavinia Pele pentru rolul Doruleţ din spectacolul Visul unei nopţi de iarnă la Teatrul „Tony Bulandra” Târgovişte
Iustinian Turcu pentru rolul Georg din spectacolul Martiri la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu – Secţia Germană
Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic:
Biblia Neagră a lui William Blake, scenariul şi regia artistică Ilinca Stihi, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune
Dada Cabaret după Matei Vişniec, adaptarea radiofonică şi regia artistică Mihai Lungeanu, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune
Poveste despre tatăl meu de Radu F. Alexandru, regia artistică Gelu Colceag, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune
Cel mai bun spectacol de teatru TV:
Livada de vişini de A.P. Cehov, regia Alexandru Lustig, producţie a Societăţii Române de Televiziune (Casa de producţie a TVR)
Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, regia Anca Maria Colțeanu, producţie a Societăţii Române de Televiziune (Casa de producţie a TVR)
Vandalul de Hamish Linklater, regia şi adaptarea Andreea Vulpe, coproducţie a Societăţii Române de Televiziune (Casa de producţie a TVR) – UNTEATRU
Premiul pentru critică teatrală:
Alina Epingeac
Doina Papp
Mirella Nedelcu Patureau
Cea mai bună scenografie:
Dragoş Buhagiar pentru scenografia spectacolului Cafeneaua la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
Adrian Damian pentru scenografia spectacolului Iarna la Teatrul „Nottara” Bucureşti
Irina Moscu pentru scenografia spectacolului PASĂREA RETRO se loveşte de bloc şi cade pe asfaltul fierbinte la Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós”
Cea mai bună actriţă în rol secundar:
Ana Ciontea pentru rolul Koróbocika, Nastasía Petróvna, moşiereasă din spectacolul Suflete moarte la Teatrul de Comedie Bucureşti
Ana Bianca Popescu pentru rolul Luka din spectacolul Soldatul de ciocolată la Teatrul Odeon Bucureşti
Antoaneta Zaharia pentru rolul Ecaterina din spectacolul Soldatul de ciocolată la Teatrul Odeon Bucureşti
Cel mai bun actor în rol secundar:
Miklós Bács pentru rolul Satin din spectacolul În adâncuri la Teatrul Maghiar de Stat Cluj
Conrad Mericoffer pentru rolul Sergius din spectacolul Soldatul de ciocolată la Teatrul Odeon Bucureşti
Gheorghe Visu pentru rolul Nozdrióv, moşier din spectacolul Suflete moarte la Teatrul de Comedie Bucureşti
Cea mai bună actriţă în rol principal:
Alina Petrică pentru rolul titular din spectacolul Aglaja la Centrul European Cultural şi de Tineret pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” Bucureşti
Mihaela Trofimov pentru rolul titular din spectacolul Molly Sweeney la Teatrul UNTEATRU Bucureşti
Ana Ularu pentru rolul A din spectacolul O intervenţie la Teatrul ACT Bucureşti
Cel mai bun actor în rol principal:
Richard Bovnoczki pentru rolul Ciki din spectacolul No man’s land la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti
Andrei Huţuleac pentru rolul Wolfgang Amadeus Mozart, compozitor din spectacolul Amadeus la Teatrul Metropolis Bucureşti
Ciprian Nicula pentru rolul Christopher din spectacolul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti
Cea mai bună regie:
Victor Ioan Frunză pentru regia spectacolului Amadeus la Teatrul Metropolis Bucureşti
Yuri Kordonsky pentru regia spectacolului În adâncuri la Teatrul Maghiar de Stat Cluj
Bobi Pricop pentru regia spectacolului O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti
Cel mai bun spectacol:
Amadeus, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis Bucureşti
Artists Talk, un spectacol de Gianina Cărbunariu, la ARCUB – Centrul Cultural al municipiului Bucureşti. Co-producător Asociaţia Piese Refractare. Cu sprijinul Institutului Goethe, Ambasadei Franţei la Bucureşti şi a Institutului Francez
PASĂREA RETRO se loveşte de bloc şi cade pe asfaltul fierbinte, scenariul şi regia Radu Afrim, la Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós”
Continuăm şi seria interviurilor cu artiştii nominalizaţi. Acum pe site, un interviu cu Alina Petrică, nominalizată la Premiile UNITER pentru cel mai bun rol feminin principal din excepţionalul spectacol „Aglaja”.
ALINA PETRICĂ: „AM AJUNS AICI MUNCIND PE RUPTE”
Dumneavoastră, Alina Petrică, sunteți nominalizată la un prestigios premiu UNITER: cea mai bună actriță în rol principal din țara noastră. Cum ați ajuns în această situație, domnișoară (sau doamnă)?
Domnișoară. Am ajuns aici muncind pe rupte. În privința rolului „Aglaja” chiar pot spune că am muncit de mi-au sărit ochii din cap. Și au intrat la loc.
Cum ai ajuns tu să faci „Aglaja”?
Aglaja a apărut în viața mea acum zece ani, la Piatra-Neamț, când eram foarte tânără. Aveam șaișpe-șaptișpe ani. Radu Afrim a făcut la Odeon „Aglaja” și noi aveam o trupă de copii în Piatra-Neamț, care voiam să facem teatru, și… Din trupa aia au plecat foarte mulți care au ajuns să facă performanță…
Ca de exemplu?
Erwin Simsensohn, Alina Grigore, Bogdan Pricop, Bobiță. Ioana Chițu, care e și ea o foarte bună actriță…
O trupă reușită.
Și cu „Aglaja”… Cei mai mari decât mine, gen Bobiță, au aflat de treaba asta cu Afrim și l-au rugat să ne dea și nouă textul să îl pregătim, în limba engleză, pentru un Festival de Teatru pentru Adolescenți, care se desfășura la Timișoara. Eu aveam puțină experiență în trupă, eram și cea mai mică…
ALINA PETRICĂ A DEBUTAT PE SCENA MARE A NAȚIONALULUI DIN TIMIȘOARA
Ceea ce nu te-a împiedicat să reclami rolul principal.
Bineînțeles. Ei au zis că dacă tot sunt cea mai mică m-au băgat pe mine. Petrică, în rolul copilei. Spectacolul dura patruzeci de minute, era în limba engleză.
Pe care o stăpâneai exemplar.
Suficient de bine cât să joc într-un spectacol. Acum am mai uitat-o. Dar e acolo, în sertar, e la loc bun. Și am fost la Timișoara cu oamenii și acolo am urcat prima dată pe o scenă adevărată – am jucat la Teatrul Național din Timișoara, pe scena mare… Îți dai seama! A fost foarte drăguță experiența.
Ai urcat sfânta scândură.
Am urcat-o și n-am mai lăsat-o. A fost foarte drăguț că printre oamenii din juriu se afla domnul George Ivașcu. Mi-a dat premiul pentru cea mai bună actriță și după premieră a venit la mine și mi-a zis să dau la teatru, că sunt talentată. Mi-a vorbit foarte frumos.
Și dumneata chiar ai dat la teatru?
Și eu chiar am dat la teatru, la UNATC.
Și ai și studii de specialitate.
Am, am. Eu simțeam și voiam de mult timp să urmez această cale. I-am spus mamei încă din clasa a șaptea că eu vreau să mă fac actriță.
Ești singură la părinți?
Mai am o soră, mai mare. Care are o meserie serioasă, câștigă bani, are mașină, casă, are o viață normală.
Ești oaia neagră.
Exact. Și mama când a auzit că vreau să dau la Teatru a zis că sigur că da, mă liniștește ea în următorii ani, are ac de cojocul meu. Dar uite că n-a avut.
Mama dumitale ce meserie are?
Economist, e contabilă. Tata, inginer. Oameni serioși, care s-au preocupat să aibă o viață decentă. Dar eu nu m-am lăsat. Și în clasa a douășpea oscilam între Cluj și București. Făcusem cunoștință pe timpul Festivalelor pentru Amatori cu clasa lui Miklos Bacs de la Cluj, și eram fascinată. Erau Suru, Lupu, Gavriliu, Lucanu… Le-am văzut câteva examene și am zis că vreau să dau la Bacs. Și trebuia să aștept un an după ce terminam liceul, ca să prind anul lui Bacs. Și n-am putut, am zis că mor fără teatru. Și am dat la UNATC.
ALINA PETRICĂ STĂTEA CA TRISTA, CÂND…
Unde, în mod surprinzător, ai și intrat.
Culmea! (râde). Deși era să pic la prima probă, aia la care trec aproape toți oamenii care știu cât-de-cât ceva.
Și cu „Aglaja” ce-ai mai făcut?
Nimic. „Aglaja” a revenit când eram în anul I de master, tot la UNATC.
I-auzi, ai făcut și master.
N-am avut ce face și am făcut școală multă. Am fost la master la domnul Gelu Colceag. Și în timp ce stăteam la școală ca trista, iar colegii mei lucrau în teatre cu regizori consacrați, mi-am amintit de ea…
Și tu erai nedebutată în București.
Și eu eram nedebutată… Și m-am dus acasă plângând și am zis că vreau să fac și eu ceva. Am zis că eu o să fac „Aglaja”! Am vorbit cu Ștefan Lupu (n.r. – regizor) și… taaa-daam! „Aglaja”! Proiectul ăsta a pornit ca o idee de one-woman-show, un fel de debut al meu în teatrul mare. Dar nu a mai fost să fie așa. În momentul în care am început să dramatizez cartea…
Dumneata ai dramatizat-o.
Eu. Și am spus: „Ștefane, eu nu pot să renunț la personajul mamei, nu pot să renunț la personajul tatălui”. Și uite așa am ajuns să avem un scenariu în toată regula, cu mulți actori, și…
E foarte diferit față de ce făceai tu acum zece ani.
Da, nu mai are nicio legătură. Atunci jucam pe o treime din textul lui Radu Afrim. Acum e cu totul altfel. Mi-am dat seama că am nevoie alături de mine de actori foarte buni. Am scris, am învățat să scriu și mi-am prins urechile, un proiect pentru ARCUB, fiindcă a fost un concurs de finanțări. L-am scris, l-am câștigat, și cu banii pe care i-am luat de la ARCUB am putut să mituiesc oamenii să vină la repetiții (râde), să aibă încredere în noi că până la urmă o să găsim și o casă pentru spectacol. Am stat un an de zile cu spectacolul în cuier, fiindcă nu aveam un spațiu unde să îl jucăm. El era gata – decor, costume, actori, tot ce vrei. Și apoi l-am dus la Centrul Bălcescu, ne-au luat și am făcut această colaborare. Spectacolul e independent, e pe asociația pe care o am cu Ștefan. Și am început să îl jucăm acolo.
ALINA PETRICĂ, DE DOUĂZECI DE ORI „AGLAJA”
De câte ori l-ați jucat?
Cred că am depășit vârsta de douăzeci de spectacole.
Iată că a fost suficient pentru a te impune în preferințele juriului de specialitate care te-a nominalizat la UNITER, pentru această ediție.
Cinste juriului!
O să câștigi premiul sau cum? Ți-ai pregătit și tu discursul?
Of. Îți dai seama că am discursul pregătit de acum zece ani, de când eram eu mică. Sunt pregătită. Sunt pregătită pentru orice.
Tot la Timișoara va fi gala, unde ai debutat-o pe vechea „Aglaja”. O fi vreun semn de la bunul Dumnezeu.
Cum o vrea El, Bunuțul.
Crezi în bunul Dumnezeu?
Da. Cred.
În ce relații te afli cu divinitatea, Alina Petrică?
Eu vreau să cred că mă aflu în relații bune.
Și Dumnezeu în ce relații se află cu tine?
Cred că mă iubește. Dumnezeu mă iubește. Cum să nu mă iubească?
*
10 premianţi, 33 de nominalizaţi şi peste 600 de invitaţi din Bucureşti şi din ţară sunt aşteptaţi în data de 8 mai la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara pentru a sărbători performanţa în Teatrul românesc.
Spectacolul-eveniment va începe la orele 21.00 şi va fi transmis în direct pe TVR1, TVR HD, TVR Internaţional, Radio România Cultural şi online pe www.uniter.ro şi www.tvr.ro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
