SPECTACOLA: Ce planuri ai de Crăciun anul acesta?

Andrei Aradits: Va fi probabil aproape la fel ca în celelalte Crăciunuri. Familie, sarmale, cozonac, slană, palincă... discuții despre politică internațională... ca niște români adevărați vom dezbate ce e de făcut cu lumea asta și vom identifica vinovații!

SPECTACOLA: Te-ai costumat vreodată în Moș Crăciun pentru fiul tău?

Andrei Aradits: Da, până a început să bată la ochi că eu nu prea eram prezent la eveniment. Atunci mi-am rugat un coleg să preia sarcina.

SPECTACOLA: Crezi că e important ca într-o lume tot mai rapidă, digitalizată, robotizată, să mai păstrăm tradițiile de Sărbători? Crezi că e important să le povestim și să le arătăm copiilor noștri magia Crăciunului?

Andrei Aradits: Nu cred că tradițiile de Crăciun sunt musai în antiteză cu lumea digitalizată. Nu o dată a adus Moșu’ tablete. Crăciunul e un eveniment de familie, în care se face următoarea promisiune implicită: dacă vreodată ți-e rău, te poți întoarce la familie. Vom fi aici pentru tine, orice ar fi. Chiar dacă nu prea ne înțelegem... e familie. Vom fi mereu o plasă de siguranță.

SPECTACOLA: Există vreo tradiție de Crăciun pe care o respecți în fiecare an?

Andrei Aradits: Curățenia... o pacoste!

SPECTACOLA: Ai un film preferat de Crăciun?

Andrei Aradits: Într-un timp a fost „Love actually”, dar acum cred că a expirat. O să mă întorc la favoritul meu din tinerețe: „It’s a Wonderful Life”.

SPECTACOLA: Dar o mâncare favorită?

Andrei Aradits: Îmi plac sarmalele, slana afumată cu palincă din congelator, salata de boeuf. Toate „crăciunismele” îmi plac... cred că-i mai simplu invers. Nu mă omor după șorici, deși am gustat unii prăjiți sau erau la cuptor... foarte gustoși!

SPECTACOLA: Care este cea mai frumoasă amintire legată de Crăciun?

Andrei Aradits: În tinerețe mergeam să cântăm colinde peste tot: la magazine, prin blocuri, pe la casele oamenilor. Înainte să pornim sezonul, mergeam să cântăm în spital. Graviduțele de Crăciun erau absolut înduioșătoare, dar îmi aduc aminte și de lacrimile pacienților de la oncologie care auzeau colinde pentru ultima oară. Chiar dacă e tristă, asta e amintirea cea mai frumoasă.

SPECTACOLA: Având în vedere obiceiurile noastre culinare, ce faci să nu te îngrași de Sărbătorile de iarnă?

Andrei Aradits: Nimic. Accept. Și mă îngraș. Și apoi sper că e nevoie de grași în seriale.

SPECTACOLA: Cum îți amintești Crăciunul în copilărie? Care erau cadourile tale preferate? Îi scriai Moșului? Îți este dor de acele vremuri?

Andrei Aradits: Nu-mi aduc aminte multe chestii. Țin minte că, dacă găseam cadourile înainte de eveniment, alea nu se puneau și eram îndreptățit la unele noi. Și scotoceam toată casa să le dibuiesc. Cel mai mult am iubit o minge de volei, de piele, albă. Cred că am dormit cu ea lângă pernă. În sfârșit aveam și eu minge de piele și hotăram cine joacă și cine nu! Era unu’ în spatele blocului cu minge de piele și te dădea afară dacă pierdea.

SPECTACOLA: Povestește-ne o întâmplare (sau mai multe) amuzantă petrecută de Crăciun / Revelion… 

Citește mai departe pe spectacola.ro>>

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News