Data actualizării: 28.10.2016 04:04
Data publicării: 27.10.2016 19:16

Manualele de cultură civică, făcute praf de societatea civilă

Autor: DCNews Team | Categorie: Stiri

Manuale școlare

În data de 5 aprilie 2016, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a aprobat noul plan-cadru pentru învăţământul gimnazial, aplicabil începând cu anul şcolar 2017- 2018. Una dintre modificările adoptate este înlocuirea disciplinei cultură civică, din trunchiul comun, cu disciplinele pentru educație socială, respectiv pentru clasa a V-a Gândire critică și drepturile copilului, clasa a VI-a Educație interculturală, la clasa a VII-a Educație pentru cetățenie democratică și clasa a VIII-a Educație economico-financiară.

Și in acest an școlar, elevii vor învăța după manuale de cultură civică scrise în 1999 și 2000, manuale care, conform răspunsului oficial al Ministerul Educaţiei, nu au mai fost niciodată reeditate, ci doar retipărite.

CRJ a analizat manualele de cultură civică de gimnaziu cu scopul de a sprijini realizarea continutului de noi suporturi didactice, actuale si actualizate si conforme cu o educație civică, interculturală și pentru drepturile omului. Studiul s-a bazat pe o grilă de analiză cantitativă a conținutului și pe o analiză de conținut calitativă în care se urmăresc măsura în care și modul în care apar în curriculum, în textele de lecții și în activitățile de studiu teme legate de gen.

Cultura civică reprezintă în gimnaziu disciplina cu următoarele valenţe şi trăsături definitorii: un demers interdisciplinar şi intercultural care solicită deschidere, comunicare şi flexibilitate, cultivându-le în acelaşi timp; cultura civică angajează în mod necesar dialogul dintre diferite modalităţi de cunoaştere şi dintre diferite tipuri de culturi; este un demers care îl ajută pe elev să conştientizeze nevoia şi posibilitatea de cultivare a respectului faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi, în condiţiile acceptării pluralismului, sub multiplele lui aspecte (politic, economic, religios, cultural etc.).

Într-o abordare comparativă sensibilă la factorii impliciţi timp şi progres, nici unul dintre cele cinci manuale analizate nu împlineşte criteriile metodologice propuse de Ministerul Educatiei studiului culturii civice, prezentând texte neactualizate mai bine de aproape două decenii. Folosirea unor termeni derogativi pentru romi, afro-americani și persoane cu dizabilitati este de neacceptat în standardele formulărilor academice contemporane. Deseori, orizontul temporal al manualelor lipseşte aproape cu desăvârşire, iar menţiunile evenimentelor cu miză istorică sunt eludate cu sistem, astfel încât textului să i se regăsească utilitatea pedagogică „peste moduri şi timp”.

Manualele prezinta un trend minimalist în abordarea chestiunii minorităţilor. Relatarea evenimentelor relevante pentru istoria etniilor se reduce, de cele mai multe ori, la precizarea existenţei acestora, minorităţilor etnice fiindu-le dedicate secvenţe pasagere, lapidare ca întindere şi importantă, cu alte menţiuni secundare ale unor minorităţi rasiale şi tribale sau ale unor momente cu relevanţă politică şi istorică pentru istoria drepturilor omului.

Uluitoare şi de neacceptat este menţiunea laconică sau absenţa oricărei menţiuni explicite pe tema Holocaustului. În locul acesteia, într-unul din manuale, aflăm că totalitarismul, inclusiv hitlerismul reprezintă, conform Hannei Arendt, “teroarea totală” şi că în astfel de regimuri “autorităţile statului nu pot fi controlate de cetăţeni.”

Tema discriminării etnice devine prezentă numai la nivelul unor exigențe contemporane, unde istoria şi tradiţiile minorităţilor de tot felul ar avea un loc precis şi un rol explicit. Acest nivel de auto-cenzură, în numele globalismului teoretic cvasi-generalizant în defavoarea ideii de minoritate sau specificitate, desfăşurat de altfel cu maximă coerenţă şi “metodă”, este evident atât în corpul lecţiilor, adeseori atent teoretizate în limitele abstracte la nivelul termenilor-cheie şi vădit sincretice la nivelul temelor de reflecţie. Astfel, lecţiile nu aduc nimic nou la nivelul particularităţii şi locaţiei evenimentului istoric, ci lasă un mare gol, atât inechitabil, cât şi periculos de elocvent prin chiar tăcerea calculată a autorilor şi metodologilor.

Regăsim o singura imagine, de o dimensiune si calitate reduse, care arată intenţia graficianului de a exemplifica manifestările rasiste în rândul copiilor cu instanţa excluderii unui copil cu tenul închis din grupul celor cu pielea mai albă. Oricât de izolat sau greu de descifrat, un astfel de desen trebuie menţionat pentru unicitatea sa în corpul ilustraţiilor manualelor de educaţie civică avizate de Ministerul Educaţiei de-a lungul anilor.

Discrepanţa dintre numărul de imagini cu portrete masculine sau feminine din texte, alături de inexistenta sau raritatea unor fotografii ale militanţilor şi evenimentelor istorice pentru drepturile femeilor este un simptom al tuturor manualelor de sfârşit de ani nouăzeci, ceea ce nu poate reprezenta câtuşi de puţin o scuză, ci doar o constatare critică generalizantă.

Într-o metododogie ajustată, cu aplicare în 2015-2016, lipsa de referinţă în context la educaţia împotriva discriminării de gen și sexuale, eludând particularităţile identitare psihologice şi sociale ale celibatului, familiei monoparentale, cuplurilor liber-consimtite, precum şi a homosexualităţii, bisexualităţii, lesbianismului, trans-sexualitatii şi ale derivativelor cognitive aferente acestor particularităţi identitare aduc un prejudiciu real educaţiei diversităţii şi respectului faţă de drepturile şi opţiunile de viaţă ale categoriilor, grupurilor şi persoanelor sus-menţionate.

Într-un singur manual, la capitolul “Familia ca grup social”, descoperim o enumerare exhaustivă a tipurilor de parteneriate moderne, incluzând celibatul, cuplul consensual şi cuplul homosexual - prezentate ca “tolerate, acceptate ca modele alternative de viaţă, de tot mai mulţi oameni”. Este de notat că acest insert teoretic succint privitor la cuplurile alternative şi modurile lor de viaţă - oricât de pasager, ramane totuşi unica precizare pe temele minorităţilor sexuale din manualele de Cultură Civică în uz, fie ele de clasa a VIII sau -a sau a VIII-a.

Abordarea enumerativă, de bifat numai la nivelul includerii formale, exprimările vagi, incomplete sau chiar inexistente cu privire la evenimente relevante pentru sau din istoria minorităţilor etnice, sexuale, religioase, drepturile persoanelor cu dizabilități si drepturile femeilor sunt un element comun în evaluarea textelor manualelor.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News