Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Amintiri pe ritmuri de rock’n roll despre Elvis Presley
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Elvis Presley
La patru decenii de la dispariţie, America îl plânge încă pe “Regele” muzicii rock.
În 16 august sunt aşteptaţi la Graceland, reşedinţa istorică din Memphis a cântăreţului, peste 50.000 de fani. Ca în fiecare an, la această data oraşul devine loc de pelerinaj, prilej de comemorare a figurii emblematice a muzicii americane şi a rockului care continuă să domine cultura populară americană.
Vânzarea discurilor sale, popularitatea şi legenda lui sunt încă intacte. Cu peste un miliard de albume editate, Elvis Presley este considerat artistul cu discurile cel mai bine vândute din istoria muzicii.
Anul trecut, revista Forbes l-a plasat pe locul al patrulea al clasamentului celebrităţilor dispărute care aduc cele mai mari venituri: un milion de albume totalizând 27 de milioane de dolari.
“Dacă spui numele Elvis la Beijing, în Nicaragua, în Estonia sau în Insula Fidji, toată lumea îl cunoaşte, indiferent de limbă şi de cultură”, afirmă Ted Harrison, autorul a două cărţi despre Presley.
Vocea sa unică, stilul special, amestec de ritm şi blues, de country, gospel şi blues, i-au permis să depăşească barierele etnice şi sociale ale epocii, devenind, în acelaşi timp, obiect al fatasmelor multor femei datorită carismei şi sex-appeal-ului său.
“Când îl auzi pentru prima dată, ai impresia că ai ieşit dintr-o închisoare”, mărturisea Bob Dylan.
Aportul său la lumea muzicii a fost atât de importantă, încât cele mai mari nume, de la Beatles la Rolling Stones, s-au inspirat din cântecele lui. Hituri ca Heartbreak Hotel, Hound Dog, Jailhouse Rock şi Are You Lonesome Tonight, imprimate şi reimprimate, au traversat anii.
Peste 20 de milioane de turişti au vizitat Graceland, casa memorială deschisă pentru public în 1982 de fosta sa soţie Priscilla, casă ce urma să fie înscrisă în 1991 în Registrul Naţional al Locurilor Istorice, să fie declarată, în 2006, Monument Istoric Naţional şi să rămână până astăzi cea de a doua cea mai frecventată reşedinţă din America, după Casa Albă. Cei mai devotaţi fani, adesea înlăcrimaţi, depun flori şi îi aduc un omagiu la mormântul de la Graceland, unde Elvis Presley îşi doarme somnul de veci între părinţii săi, Gladys şi Vernon, şi alături de bunica sa, Minnie Mae.
În fiecare an, oraşul Memphis câştigă în jur de 150 de milioane de dolari în urma acestor pelerinaje. De altfel, în luna martie a acestui an, a fost ridicat în oraş un hotel imens, de 160.000 de metri pătraţi, pentru a putea primi valul de turişti.
Născut la 8 ianuarie 1935, într-o casă mică din Tupelo, în Mississippi, fiu al unui tată, şofer de camion şi al unei croitorese, Elvis cântă de mic în corul bisericii împreună cu familia, muzica și predicile înrădăcinându-se adânc în modul de a gândi al muzicianului.
Prima apariție pe scenă are loc la vârsta de 10 ani, când cântă Old Shep la un concurs de tinere talente, organizat în Tupelo, cu ocazia târgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show, câștigând premiul al doilea (cinci dolari și posibilitatea de a intra gratis la toate atracțiile târgului). La această vârstă, primește în dar și prima chitară.
Se mută la Memphis în 1948, unde îşi dă bacalaureatul. Participă la un concurs de talente, unde, cântând la chitară, obține premiul întâi.
După absolvirea liceului, muncește în diferite fabrici din oraș, iar în 1953 înregistrează primul demo la Memphis Recording Service (mai târziu cunoscut sub numele de Sun Studio) contra sumei de patru dolari. Acesta conține piesele My Happiness și That's When Your Heartaches Begin și i-l face cadou mamei sale. La începutul anului 1954 înregistrează al doilea demo la același studio, iar în vară, la sugestia patronului — Sam Phillips, înregistrează cinci single-uri printre care și celebrul That's All Right alături de Scotty Moore (chitară) și Bill Black (bas).
După ce este respins la preselecția pentru Grand Ole Opry, i se oferă un contract pe un an pentru a cânta în fiecare săptămână în cadrul programului Louisiana Hayride realizat de KWKH Radio, principalul concurent al Grand Ole Opry. Aici îl întâlnește pe Tom Parker (care se autointitula "Colonelul"), promotor și manager. În noiembrie 1955, Elvis semnează cu RCA Records, Colonel Parker negociind vânzarea tuturor înregistrărilor făcute la Sun Studio de către interpret contra imensei (în acele vremuri) sume de 40.000 de dolari plus un bonus de 5.000 de dolari pentru Presley.
Cele cinci single-uri au fost relansate de RCA, Elvis devenind cel mai mediatizat nou interpret din industria muzicală. Pe 10 ianuarie 1956, Elvis participa la o sesiune de înregistrări în studioul RCA din Nashville, unde printre alte piese va înregistra și Heartbreak Hotel. Single-ul Heartbreak Hotel / I Was The One este promovat de RCA și a fost vândut în peste 300.000 de exemplare numai în primele trei săptămâni, fiind primul single al lui Elvis ce va înregistra vânzări de peste un milion de exemplare, aducându-i interpretului primul Disc de aur.
La 28 ianuarie 1956 are loc prima apariție într-o emisiune de televiziune — Stage Show la CBS. Tot în acest an îi apare și primul album intitulat Elvis Presley, care a ajuns foarte repede pe prima poziție în Billboard 200 și a rămas acolo timp de zece săptămâni. Semnează un contract pe șapte ani cu Paramount Pictures, apare la The Steve Allen Show la NBC unde cântă Hound Dog, continuă să concerteze în toată America, lansează single după single și semnează un contract pentru o serie de trei apariții la Sullivan Show contra sumei de 50.000 de dolari. Pe 26 septembrie este proclamată Ziua Elvis Presley în orașul natal Tupelo, iar la mijlocul lui noiembrie are loc premiera primului său film — Love Me Tender. Pelicula are un succes imens, iar Elvis primește recenzii favorabile din partea criticilor. A fost un an extraordinar, vânzările de pe urma numelui lui Elvis ajungând la un total de 22 de milioane de dolari.
La începutul anului 1957 lucrează la al doilea său film — Loving You. În martie cumpără celebrul domeniu Graceland, atât pentru el, cât și pentru familia sa, iar în mai începe lucrul la filmul Jailhouse Rock. Totodată cântă pentru prima data în Canada și Hawaii, filmează King Creole la începutul anului 1958, apoi este recrutat în armata Statelor Unite pentru satisfacerea stagiului militar.
Muzica acestui tânăr rebel, ale cărui mişcări scenice sugestive îi umpleau de furie pe conservatori, a depăşit împărţirea între Nord şi Sud a unei Americi supuse încă segregaţiei rasiale.
“Pentru mulţi americani albi, cel mai grav era că Elvis făcea populară muzica neagră”, explică Ted Harrison.
Încă de adolescent, Elvis a ales un look diferit de cel al tinerilor din vremea sa, abordând modele speciale în culori stridente, pe care le cumpăra în Beale Street, în inima oraşului, punct de întâlnire al oamenilor de culoare. Acest gustul excentric l-a propus pe scenă la sfârşitul anilor 60, cu complicitatea designerului Bill Bellew, din Los Angeles, care i-a conceput costumele până la sfârşitul vieţii. Costumele de scenă erau inspirate de ţinuta karateka, sport al cărui mare admirator era, şi aveau motive decorative diverse şi accesorii bogate, cum ar fi centuri late, mantii şi pantofi pe care îi arunca fanilor în timpul concertelor. Unul dintre primele costume de acest fel a fost Tiger Jumpsuit, numit astfel pentru că avea deseneat un tigru ca un omagiu adus poreclei unui karateka, Tigrul.
Se adăuga ţinutei vestimentare o coafură specială. Într-o vreme în care tunsoarea masculină era inspirată de cea militară, Elvis a lăsat să-i crească părul pieptănându-l, cu ajutorul unei mari cantităţi de briantină, într-un ciuf stil banană, pieptănătură preluată de mulţi fani ai cântăreţului şi devenită un simbol al modei anilor 50.
Şi nu în ultimul rând, au făcut furori şi au fost contestate în egală măsură mişcările din şolduri pe care le făcea pe scenă, care i-au adus porecla Elvis The Pelvis. Asociaţii religioase au văzut în ele referiri sexuale, iar protestele au făcut ca într-o emisiune a sa din programul televizat The Milton Berle Show, în ianuarie 1957, să fie cenzurat, artistul fiind filmat numai de la talie în sus.
Toate acestea, combinate cu muzica sa, au creat o adevărată isterie, mai ales în rândul femeilor. Mai ales al adolescentelor care îl puneau chiar în pericol în timpul concertelor, încercând să-i smulgă hainele pentru a avea “Un pic din el”, ceea ce nu era deloc apreciat ca o manifestare inocentă. În plus, Elvis a fost şi victima unor agresiuni fizice din partea logodnicilor geloşi.
I s-au atribuit multe legături amoroase. Între ele, cea cu Ursula Andress este puţin acreditată, dar altele au fost evident importante. Este cazul relaţiei cu fosta “regină a frumuseţii”, devenită apoi actriţă şi autoare de cântece, Linda Thompson, sau de cea cu modelul şi actriţa Ginger Alden, cea care l-a şi găsit mort în casa din Graceland.
Au urmat doi ani în armată, în timpul Războiului Rece, când a fost trimis în Germania de Vest. La întoarcere, a devenit un artist familial şi respectabil.
Moartea mamei sale, la 14 august 1958, îl marchează profund. Un an mai târziu, în noiembrie 1959, o cunoaște pe Priscilla Ann Beaulieu, fata căpitanului Joseph Beaulieu, ce tocmai fusese transferat din Texas la Weisenbadem Air Force Base unde Elvis fusese repartizat. Aceasta, în vârstă de 14 ani și jumătate, îi va deveni mai târziu soție. La începutul lui martie 1960 este lăsat la vatră și începe să lucreze la noul album Elvis is Back. Începe filmările la GI Blues iar mai târziu la Flaming Star și Wild in the Country.
În 1961 filmează Blue Hawaii, în 1962 — Follow that Dream și Kid Gallahad, Girls! Girls! Girls!, în 1963 — It Happened at the World's Fair.
Până în 1969 mai joacă în filme precum: Fun In Acapulco (1963), Viva Las Vegas (1963), Kissin' Cousins (1964), Roustabout (1964), Girl Happy (1965), Tickle Me (1965), Harum Scarum (1965), Frankie and Johnny (1966), Paradise, Hawaiian Style (1966), Spinout (1966), Easy Come, Easy Go (1967), Double Trouble (1967), Clambake (1967), Stay away, Joe (1968), Speedway (1968), Live a little, Love a little (1968), Charro! (1969), The trouble with girls (1969), Change of habit (1969).
În toată această perioadă, Elvis continuă să lanseze single-uri și albume ce ating primele zece poziții în topul Billboard. Pe 1 mai 1967 Elvis se căsătorește cu Priscilla Beaulieu în Las Vegas, iar pe 1 februarie 1968 se naște Lisa Marie Presley.
La începutul anului 1969 revine în Memphis unde înregistrează două albume extraordinare — From Elvis in Memphis și From Memphis to Vegas, From Vegas to Memphis — ce vor conține printre altele marile hituri In the Ghetto, Suspicious Minds, Don't Cry Daddy și Kentucky Rain. În martie 1969, Presley se reîntoarce pe platourile de filmare pentru ultimul său film — Change Of Habit.
În august susține în Las Vegas o serie de spectacole ce va stabili un nou record în ceea ce privește audiența în acest oraș. La sfârșitul anului 1969 este lansat single-ul Suspicious Minds care devine primul lui single ce ajunge pe locul întâi în topul Billboard de la Good Luck Charm în 1962. În februarie 1970 înregistrează un album live în Las Vegas ce poartă numele On Stage. În noiembrie, același an, apare documentarul That's The Way It Is, care are un mare succes atât din punctul de vedere al criticilor, cât și al încasărilor.
Din acest moment și până în august 1977, viața lui Elvis este un șir nesfârșit de concerte și turnee, apariții la emisiuni de televiziune, înregistrări de albume, atât de studio cât și live, și de single-uri. În iunie 1972 stabilește un record de audiență, reușind să susțină 4 show-uri consecutive sold-out la celebra arenă Madison Square Garden.
În ianuarie 1973, în premieră, este transmis prin satelit, show-ul Aloha from Hawaii, fiind vizionat în direct în 36 de țări de pe toate continentele, audiența estimată fiind de 1,5 miliarde telespectatori. În octombrie 1973 divorțează de Priscilla, care s-a mutat după scurt timp din reședința de la Graceland împreună cu fiica lor, Lisa Marie.
Stresul turneelor și lipsa de odihnă încep să-și spună cuvântul, la acestea adăugându-se şi supraponderabilitatea. Elvis având nevoie de mai multe spitalizări. Tot în această perioadă începe să ia diverse pastile energizante și tot felul de alte droguri. Pe 16 august 1977, întors la Graceland, Elvis pregătește ultimele detalii în legătură cu spectacolul ce avea să-l susțină în Portland (Maine) a doua zi și apoi se retrage pentru a se odihni. Este găsit mort a doua zi dimineață, în urma unui infarct miocardic, la doar 42 de ani. Vestea lasă o lume întreagă în stare de șoc.
Sute de discuri de aur sau platină primite pentru numărul record de discuri vândute (peste un miliard), 14 nominalizări la Premiile Grammy, dintre care trei câștigate (pentru albumul How Great Thou Art — 1967, albumul He Touched Me — 1972 și pentru înregistrarea live a cântecului How Great Thou Art — 1974), Premiul pentru întreaga carieră, decernat la vârsta de numai 36 de ani, sau primirea din partea United States Junior Chamber of Commerce în 1971 a titlului de Unul dintre cei zece cei mai merituoși tineri ai națiunii sunt numai câteva din onorurile pe care le-a primit Elvis Presley.
Timp de 22 de ani, regele Rock-and-Roll-ului s-a pus în slujba muzicii. Cariera sa copleșitoare cuprinde 31 de filme și 2 documentare, 64 de albume de studio sau live, 149 de single-uri și sute de concerte. În 1997, cu ajutorul tehnologiei, prin realizarea unei holograme, s-a pus în scenă un concert extraordinar numit Elvis in Concert '97 în Memphis, la Mid-South Colloseum. Elvis a fost acompaniat de peste 30 dintre foștii săi colegi de turnee împreună cu Orchestra Simfonică din Memphis. Ulterior, în 1999 a avut loc un turneu și în Europa.
Postmortem, în 1984, i s-a decernat de către Blues Fundation din Memphis premiul W.C. Handy pentru păstrarea în viață a blues-ului în muzica sa. În 1986 a fost în primul grup de cântăreți ce a intrat în Rock-and-Roll Hall of Fame, iar în 1998 a fost introdus în Country Music Hall of Fame. În 2001, odată cu intrarea sa în Gospel Music Hall of Fame, Presley a devenit singurul interpret membru al tuturor celor trei anuale. În 1992, Serviciul Poștal American a anunțat că imaginea lui Elvis va apărea pe un timbru poștal comemorativ. Acesta a fost lansat pe 8 ianuarie 1993 și îl înfățișează pe regele Rock-and-Roll-ului în postura tânărului cântăreț de la mijlocul anilor 1950.
Şi, în aceeaşi măsură în care reprezentase visul american – un copil sărac devenit atât de bogat încât oferea Cadillac-uri necunoscuţilor pe stradă -, a simbolizat şi decadenţa americană. La sfârşitul carierei, a devenit un “Rege” supraponderal, dependent de medicamente, trăind retras, părând umbra gloriei care fusese oridinioară.
Ultimul lui concert a avut loc în 25 iunie 1977 la Indianapolis. În 16 august, se stingea. Dar legenda i-a supravieţuit, iată şi la 40 de ani de la moarte.
Pianul său alb, la licitaţie
Marcând într-un fel comemorarea din acest an, în 16 august, pianul său fetiş Knabe White Baby este scos la licitaţie pe eBay, într-o vânzare publică ce durează până în 21 august. O parte a preţului urmează să revină unui scop caritabil.
După chitara sa, dar şi maşinile, costumele de scenă sau primul său disc, această nouă relicvă a faimosului “Rege” este estimată de experţi între 2,5 şi 5 milioane de dolari.
Pentru Sam Bright, directorul departamentului Art & Collections de la eBay, a vinde o asemenea piesă pe internet înseamnă a pune pe picior de egalitate un foarte mare număr de cumpărători: “Elvis este, fără îndoială, cel mai emblematic muzician din istorie. Suntem încântaţi să permitem celor 171 de milioane de utilizatori să liciteze pentru acest pian legendar”, explica el citat de Le Figaro.
În timp ce 350.000 de obiecte legate de Elvis sunt vândute în fiecare zip e eBay, Knabe White Baby este un obiect rar. Folosit între anii 30 şi 50 de legende ale jazz-ului ca Duke Ellington sau Cab Calloway în Auditoriumul Ellis din Memphis, el a fost cumpărat în 1957 de “Rege” care l-a instalat la Graceland.
Să amintim că anul trecut o chitară Gibson Dove a lui Presley, oferită de tatăl său când cântăreţul era copil, a fost adjudecată cu 334.000 de dolari la New York.
În Europa, orașul balnear german Bad Nauheim, în care a locuit la un moment dat Elvis Presley, plănuiește o comemorare impresionantă pentru regele rock 'n' roll-ului anul acesta.
Festivalul European Elvis din Bad Nauheim se desfășoară în perioada 18-20 august. Elvis a trăit în acest oraș din landul german Hesse din toamna lui 1958 până la începutul lui 1960, în timp ce era încartiruit în orașul vecin Friedberg.
Organizatorii au pregătit un program divers pentru fanii legendarului cântăreț: concerte, filme, expoziții de mașini din anii '50-'60, însă punctul de atracție maximă va fi șansa de a vizita camera în care a locuit starul. Clădirea care o găzduiește a fost de curând redeschisă ca hotel, dar camera lui Elvis a rămas neschimbată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
