Inspirat după o poveste de Vince Flynn (1966-2013) în care cei patru scenariști: Sephen Schif, Michael Finch, Eduard Zwick și Marchall Herskovitz, au simplificat și implocit au accentuat partea argumentativă a luptei împotriva terorismului scoțând în evidență cu precădere latura motivațională a unei victime a acestui flagel, care decide să-și facă dreptate după ce a suferit o dureroasă pierdere.

În rolul principal îl găsim pe foarte tânărul actor newyorkez Dylan O'Brein, care la numai 26 de ani se dovedește un real talent, adaptat perfect caracteristicilor personajului pe care trebuie să-l joace. În tandem cu Michael Keaton, pe care iubitorii de film și-l aduc aminte mai ales din Batman se întoarce sau Omul Pasăre, O'Brein încearcă să facă imposibilul printr-o determinare inimaginabilă în calitate de parte (ușor indisciplinată) a sistemului mereu perfectibil care luptă împotriva amenințărilor asimetrice la adresa omenirii.

Deși este cotat IMDB cu 6.6, o notă prea mică, din punctul meu de vedere, filmul produce emoții puternice, reușind probabil să modifice măcar cu un pic, prin analogie, percepția spectatorilor cu privire la atentatele teroriste care au avut loc în ultimii doi ani și care au băgat Europa în stare de șoc și alertă. M-am gândit mai ales la cel de la Paris, din noiembrie 2015, soldat cu 129 de morți și 352 de răniți.

În jocul antrenant al spațiilor de acțiune, care se mută din Libia în Londra, Roma sau Turcia, este interesant și cel pe care, într-un moment cheie, protagoniștii îl fac în România, într-o casă conspirativă a CIA pentru a-și recalibra forțele.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News