Premierul s-a grăbit să anunțe, pe 31 martie, că îngheață salariile profesorilor, ca să nu se creadă că e o păcăleală de 1 aprilie. Nu prea este o măsură pe care s-o anunți cu o zi înainte de... ieșirea din recesiune. Rar mi se întâmplă să-i dau dreptate, dar am totuși două justificări pentru gestul lui Emil Boc.

Acesta s-ar putea să fie unul de autosacrificiu. Poate că el, cinstit cum îl știm, vrea să respecte promisiunea făcută lui Băsescu (că va demisiona după ce ajunge Codul Muncii în MO), dar într-un mod care să aducă PDL-ului profituri și mai zdravene. În primul rând, 500 de milioane de euro sunt luate de la profesori și deci pot fi alocate clientelei portocalii. Dacă nu se pot genera venituri mai mari la bugetul statului, măcar să rămână mai mult de cheltuit de către asfaltatori și de către borduriști. Apoi, premierul își asumă din nou răspunderea, ceea ce poate da parlamentarilor PDL ocazia să voteze contra, repoziționându-se față de electorat. Pedeliștii au votat în unanimitate, în 2008,  creșterea salariilor din Educație cu 50 la sută. Consecvenți, pot pica guvernul și pune în loc tehnocratul dorit de Băsescu, sperând și la un come-back electoral.

Pe de altă parte, măsura de sancționare a cadrelor didactice este justificată de cele două profesoare din comuna Baru, plus inspectorul școlar din județul Hunedoara, care este și el tot profesor. Cei trei sunt implicați în incidentul legat de scoaterea copiilor la un miting electoral, împotriva PNL. Dacă pentru postul de director de școală și de județ dascălii fac activism politic, atunci de ce să fie condamnați rromii analfabeți care își vând votul pe 50 de lei? N-am văzut sindicatele și corpul profesoral să protesteze vehement față de soluția găsită de doamnele profesoare pentru a trece criza. Înțeleg să mă solidarizez cu o categorie profesională exemplară, dar, dacă tolerează astfel de atitudine, rămâne ca fiecare să acționeze ca țațele din Baru: după interesul perosnal.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News