Dr. Radu Ţincu, medic toxicolog la Spitalul de Urgenţă Floreasca, avertizează asupra intoxicării cu mercur prin... alimentaţie. Iată care sunt alimentele cele mai periculoase, dar şi ce putem face pentru a ne feri, fără să renunţăm neapărat la aceste alimente. 

"Există un set de analize pentru mercur, plumb, etc. Se face în Germania, rezultatele vin cam în trei săptămâni. Mulţi oameni se sperie când văd valorile mari şi încep să spună că a vrut soacra să îi otrăvească, sau partenerul de afaceri. Numai că totul e din alimentaţie. Mercurul, în cantităţi mari, e din cauza alimentaţiei. Adică noi ne otrăvim mâncând?", a întrebat Cătălin Măruţă, în podcastul său. 

Medicul toxicolog Radu Ţincu a indicat spre alimentele cu cel mai ridicat nivel de mercur. 

"Da, din păcate. La nivel european, principala sursă de expunere la mercur nu e vrăjitoria, este consumul de alimente contaminate cu mercur. Pe primul loc, din păcate, în Europa, la consum de alimente care au mercur, sunt peştele şi fructele de mare. Multă lume mă întreabă dacă eu mănânc. Da, toată lumea mănâncă, pentru că nu putem elimina din alimentaţie peştele şi fructele de mare. 

Dar sunt nişte recomandări cu privire la ce ar trebui să mâncăm, ca să avem un risc mai mic de contaminare. Trebuie, în primul rând, să înţelegem că mercurul se bioaccelerează. Odată ce ajunge în apele mărilor şi oceanelor, este preluat de peşti din ce în ce mai mari. Mercurul ajunge în ape din poluare, accidente ecologice, deversări. Evident că şi mările sunt diferit încărcate. În zonele asiatice, de exemplu, legislaţia e mult mai permisivă cu deversările decât în Europa. 

De asemenea, bioaccelerarea înseamnă că peştii care sunt în vârful lanţului trofic sunt cei mai încărcaţi. Folosim frecvent comparaţia dintre sardină şi rechin. Aceste specii au o diferenţă de aproape 200 de ori în ceea ce priveşte cantitatea de mercur pe care o înmagazinează. Rechinul mănâncă toate speciile care au acumulat mercur. 

Cum alegem peştii pe care îi mâncăm

Deci prima regulă când alegem să mâncăm peşte şi fructe de mare este să vedem din ce zonă sunt, ce provenienţă au, dacă sunt din ape din zona europeană. A doua regulă este să alegem peşti mici care nu sunt răpitori, pentru că sunt mai puţin încărcaţi. 

Mai dau un exemplu de ceea ce nu ar trebui să facem. Am avut pacienţi pe care i-am adus la aproape zero cu mercurul, şi după o perioadă de cură cu salată de ton, tonul fiind unul dintre peştii încărcaţi cu mercur, din păcate, au ajuns din nou la un nivel peste limită de mercur. Din păcate, e o realitate. 

Dincolo de regula peştelui mai mic, trebuie să diversificăm peştii. Dacă mâncăm acelaşi tip de peşte, riscăm ca, dacă specia e expusă la un anumit agent toxic, să preluăm toxicul respectiv. E bine să nu mâncăm luni de zile acelaşi tip de peşte, pentru că el ne va aduce şi metalele pe care le înmagazinează", a explicat Radu Ţincu. 

La categoria peştilor pe care ar trebui să îi evităm pentru consum, medicul a inclus "tonul, rechinul, somnul". 

E bun păstrăvul de la păstrăvărie? 

"Acolo, apa este verificată şi de obicei este controlată toxicologic. Dar au alte probleme. Pentru că acolo este supraaglomerare, şi trebuie să folosească anumite tratamente ca ei să nu se îmbolnăvească, deci e posibil ca peştii să fie încărcaţi cu anumite antibiotice sau antiseptice", a mai spus Radu Ţincu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News