Alexandru Podea este hunedoreanul care combină siderurgia şi arta într-un mod excepţional. A terminat Facultatea de Metalurgie, cu specializarea “Deformări plastice”, iar în prezent este deputy manager la ArcelorMittal, Hunedoara.

       Am citit despre dumneavoastră că, la început, aţi fost pasionat doar de pictură. Cum v-aţi hotărât să treceţi şi sculptura pe lista hobby-urilor dumneavoastră şi de ce aţi ales tocmai metalul ca material folosit?

- M-am hotărât să trec de la pictură  la sculptură în metal deoarece şansa de a fi şi metalurg de profesie mi-a demonstrat că metalul are spirit, acesta fiind modelat la mii de grade Celsius, nu cu dalta şi ciocanul, ci cu flacăra oxi-acetilenică, aparatul de sudură, strungul, flexul, tehnologii ale prezentului.

De unde vă inspiraţi pentru a crea astfel de capodopere?

- "Capodopere" este prea mult spus. Inspiraţia vine din trecut şi mai ales din viitor, probabil din ancestral. Chiar am visat anumite mesaje şi forme pe care ulterior le-am transpus în practică.

Vă este greu să procuraţi materialele necesare activităţii dumneavoastră?

- Sculptura în metal probabil este cea mai grea şi cea mai costisitoare dintre formele de exprimare artistică, respectiv bronzul, inoxul, cromul, fierul, materia primă fiind foarte scumpă. Este mult mai ieftin să cumperi o pânză, nişte culori sau să găseşti o piatră în care să te exprimi.

Şansa mea pentru materiale metalice este din sponsorizări, rareori o mai şi cumpăr .

         Dintre pictură şi sculptură, ce vă place mai mult?

- Arta în toate formele ei.

Materialele dumneavoastră sunt doar pentru expoziţie sau intenţionaţi să câştigaţi şi bani din ele?

- Lucrările sunt strict pentru expoziţii. Nu sunt nevoit să trăiesc din a vinde şi precum se spune în ziua de astăzi este o artă să trăieşti din artă, iar valoarea unei lucrări nu este dată de bani, ci este, dacă doriţi, la fel ca şi sentimentul iubirii (unde banii probabil o întreţin).

Cum este să combini arta cu ingineria?

- Ingineria m-a ajutat foarte mult implementându-mi bazele deformării plastice ale metalului - conjunctură favorabilă pentru mine în această situaţie.

Vă este dificil să vă promovaţi ca artist?

- La fel ca şi în cazul celorlalţi artişti, contează şansa de a întâlni persoanele potrivite în momentele potrivite (în situaţia de faţă, pe dumneavoastră). Dacă un talent nu are ocazia de a se promova, rămâne ca o carte scrisă, dar necitită de nimeni. Opera nu ştim cât contează, doar scurgerea  timpului  o poate  evalua. Doar dacă este profesionist promovată, ea poate deveni celebră. Artistul în sine nu are timp şi nici nu se pricepe la aşa ceva, el trebuie să creeze. De fapt, creaţia rămâne în urma noastră, restul sunt poveşti trecătoare.

Care este cel mai important proiect pe care l-aţi avut?

- Cel pe care încă nu l-am realizat...Încă! Sau întotdeauna ultimul finalizat.

Din câte am înţeles, sculpturile dumneavoastră au şansa de a fi expuse în mari capitale ale Europei. Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră?

- Înseamnă şansa de a transmite şi implementa un mesaj (mai ales cel de la întrebarea anterioară).

Aveţi o piesă preferată?

- "Chemarea"   - Un mesaj adresat de către părinţii tuturor fiilor, fiicelor (şi invers, adică adresat de către copii înspre părinţi), rudelor plecate  peste hotare. Simbolicul nostru lup proto-dacic, prin CHEMAREA - aflat în suferinţă. Urletul lupului,  se ştie,  nu are ecou...  Este un strigăt ancestral, al Originii. Portretul uman în capul lupului priveşte înapoi în timp, clopotele  semnifică revelaţia unui sfârşit într-un alt început, anume poziţionate în locul alăptării,  amintind că şi-au hrănit şi  îngrijit odraslele pentru descendenţă şi  care acum i-au părăsit, părinţii  sau copiii rămânând acasă.  Sprijinul, desigur, este  uneori consolator, însă gol de energia divină a iubirii familiale, gentilice.

[caption id="attachment_217812" align="aligncenter" width="310"] artelista[/caption]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News