Votul în pandemie este o experiență.

Cea mai aberantă decizie de la secțiile de votare este sigilarea tuturor ferestrelor secției de votare cu fâșii de hârtie marcate cu ștampila de control și lipite cu adeziv pe tocurile ferestrelor. E pandemie, iar noi tot cu geamurile zăvorâte stăm. Regulile par făcute de cineva care nu a ieșit deloc din birou să vadă realitatea din teren.

La Școala 174 "Constantin Brancuși", Sector 6, București, într-o sală în care am intrat, era un aer sufocant. Nimeni nu mi-a zis să mă dezinfectez (am făcut-o eu înainte să intru acolo), pixul pentru semnat zbura dintr-o mână în alta, iar ștampila la fel.

De altfel, unde am fost eu, nu m-a identificat nimeni. Am dat buletinul, am semnat, am luat ștampila fără să fiu pusă să dau masca jos pentru a mă identifica. O dădea jos doar dacă se oferea votantul. ”Vreți să-mi vedeți fața?”, a zis un vârstnic de vreo 75 de ani. Ușor sictirită, observatoarea a răspuns afirmativ.

Un observator era cu masca sub nas, alți doi mâncau (evident cu masca sub bărbie) într-o sală fără aer, cu geamurile sigilate. Fără niciun pic de aerisire. În era Covid-19 să nu se stea măcar cu un geam deschis într-o secție de votare.... spune multe despre organizarea alegerilor. Este un pericol de infectare din moment ce nu doar că nu intră aer, dar unii observatori stau cu masca sub bărbie și mănâncă covrigei.

Cam despre asta este votul în pandemie: sală nearisită, căldură, lipsă identificare votant, pixuri și ștampile plimbate dintr-o mână în alta și observatori care fie nu poartă corect masca, fie mănâncă cu masca sub bărbie.

Acest text reprezintă o opinie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News