Nu toți cei care își pierd cunoştinţa prezintă aceleași simptome sau șanse de a-și reveni. Indiferent de ceea ce a cauzat pierderea cunoştinţei - traumatism sau alte cauze cardiovasculare sau neurologice - ceea ce contează este locul în care s-a produs leziunea, de care depinde atât stadiul de inconștiență, cât și revenirea ulterioară. Iar aceste lucruri trebuie depistate rapid, căci deteriorarea neurologică poate fi una ireversibilă. De Ce News vă prezintă datele referitoare la pierderea cunoştinţei, oferite de Asociația Americană de Neurologie.

Din punct de vedere neurologic, starea conștinetă reprezintă capacitatea de a fi treaz în relația cu sine și cu mediul înconjurător. Există două componente esențiale ale acesteia: conținutul și un sistem de activare. Conținutul este integrat în emisferele cerebrale și este legat de toate funcțiile cognitive, cum ar fi memoria, puterea de a calcula, judecata. Sistemul de activare este reprezentat prin substanța reticulară, care se găsește în segmentele mezencefalice, pontice și talamice. Astfel, starea conștientă a diferiților pacienți se deteriorează prin mecanisme diferite care includ alterarea bilaterală a emisferelor cerebrale, compromiterea nucleelor intralaminare talamice sau compromiterea formațiunii reticulare în cerebel.

Forme de manifestare: somnolență, stupoare sau comă

Diferitele tipuri de pierdere a cunoştinţa se împart în somolență, stupoare și comă, acesta din urmă fiind superficială sau profundă.

Somnolența este stadiul în care pacientul tinde să rămână adormit și poate fi trezit cu orice stimul senzorial sau senzitiv, ajungând relativ ușor la stadiul de vigilență.

Stupoarea este absența răspunsului la stimulii normali. Din această stare, pacientul poate fi scos prin stimuli puternici și repetați, revenind la starea inițială odată ce stimulul își încetează activitatea. Răspunsul la ordine verbale este lent sau inadecvat, iar câteodată poate lipsi complet.

Coma este absența răspunsului la orice fel de stimul. Pacientul este incapabil să perceapă sau să răspundă la stimulii externi sau la necesitățile interne ale corpului. Gradul de severitatea a comei poate varia. Cea superficială este cea în care există un oarecare răspuns la stimulii care provoacă durere și răspunsul se manifestă prin mișcarea extremităților. Coma profundă este cea în care pacientul nu are niciun fel de răspuns, niciun fel de reflex, pierzându-se inclusiv reflexele patologice și tonusul muscular.

La ce folosește inducerea comei și care sunt consecințele

"Coma indusă înseamnă că a fost imediat sedat", explică prof.dr. Alexandru Ciurea, şeful secţiei I Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni pentru Realitatea TV, "este vorba de o sedare puternică, pentru a-l scăpa de dureri sau pentru ca agitaţia să nu-i agraveze starea. Această sedare puternică poate fi numită şi comă indusă". După toate datele, spune profesorul, chiar dacă accidentul a fost foarte puternic, la viteză foarte mare, prognosticul este unul favorabil pentru Şerban Huidu. "Nu viteza şi nu impactul sunt importante în astfel de cazuri", spune şi asistentul universitar Ioana Mândruţă, medic primar neurochirurg la Spitalul Universitar, "căci poţi să cazi şi din picioare şi să te loveşti mult mai rău, important este felul în care se produce impactul cu corpul tău".La orice situaţie gravă acută, spune ea, primele 24 de ore sunt tranşante. Atunci apar primele complicaţii serioase, se fac toate testele, vezi dacă starea este într-adevăr stabilă, rănitul putând fi conştient acum, dar să-şi piardă conştienţa ceva mai târziu: "Pacientul trebuie sedat, pentru că în felul acesta i se pot face mai bine toate testele, de exemplu i se poate recolta sânge sau i se poate face RMN cerebral care durează un sfert de oră. Imaginaţi-vă ce înseamnă să stai în aparatul de RMN 15 minute când ai dureri mari sau o stare de anxietate puternică". Traumatismele craniene nu neaprat mari, ci medii, pot avea efecte pe termen lung dramatice. Acestea sunt observate mai întâi de către familie, abia apoi conştientizate de cel la un moment dat rănit: pierderi de memorie, confuzie, greutate în concentrare, ameţeli, schimbări bruşte şi nejustificate de dispoziţie sau depresie, scrie traumaticbraininjury.com, citat de Realitatea TV. Pe lângă toate acestea, mai poate creşte şi sensibilitatea la zgomote şi lumină, mirosul poate fi pierdut, durerile de cap sunt foarte mari sau poate apărea o încetineală în gândire.

Respirația oferă cele mai multe informații despre pacient

Coma poate fi produsă de leziuni structurale sau de alterații metabolice, fiind cel mai frecvent întâlnită la Urgențe și la Terapie Intensivă. Pentru medicul care tratează un astfel de pacient este extrem de important să cunoască zona compromisă sau posibila etiologie pentru că în acel moment se poate produce o deteriorare neurologică ireversibilă. Examenul sistemului respirator este cel care oferă cele mai multe informații despre un pacient aflat în comă, căci poate sugera localizarea leziunii și prognosticul neurologic. Se continuă cu răspunsul la stimulii externi, pentru a determina gradul de severitate a comei, iar dacă pulsul este lent, apare suspiciunea de hipertensiune endocraniană. Dacă tensiunea arterială a pacientului crește brusc, el poate suferi de encefalopatie hipertensivă sau de hemoragie cerebrală.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News