Adesea, imaginea lui Adrian Păunescu este asemănată în spațiul public cu cea a lui Corneliu Vadim Tudor. Criticul literar Daniel Cristea-Enache a explicat de ce cei doi scriitori sunt atât de diferiți și a vorbit despre sprijinul enorm pe care Adrian Păunescu l-a oferit artiștilor contemporani.

Criticul literar Daniel Cristea-Enache a vorbit despre demersurile făcute de Adrian Păunescu, atunci când era parlamentar, pentru susținerea artiștilor români:

„Adrian Păunescu era tipul de om care avea  generozitate absolut specifică și care îl distinge de cei cu care a fost, de multe ori, confundat, în mod nedrept, și anume cu Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor. Ei erau temperamente și caractere diferite. În timp ce Corneliu Vadim Tudor se răfuia cu întreaga intelectualitate românească și înainte de 1989, dar și după 1989, cel mai adesea cu pseudonimul de Alcibiade, Adrian Păunescu, dimpotrivă, a fost un om care a încercat să ajute pe cât mai mulți dintre scriitorii contemporani lui. A făcut foarte multe pentru scriitorii români, la antipodul lui Corneliu Vadim Tudor. Deci, o apropiere între Adrian Păunescu și Vadim Tudor mie mie mi se pare profund nedreaptă.

Atunci când el era parlamentar și era președintele Comisiei de Cultură într-una din camerele Parlamentului, a avut un rol decisiv în votarea unei legi a Parlamentului prin care s-a obținut ceea ce s-a numit indemnizație de merit pentru scriitorii și artiștii foarte importanți din cultura română, o indemnizație de merit pentru cei mai buni care au peste 60 de ani și, pe de altă parte, un supliment de pensie pentru toți membrii uniunilor de creație. Pensionarii uniunilor de creație au 50% în plus la pensie, în fiecare lună, și datorită lui Adrian Păunescu“, a spus, la DC News, criticul literar Daniel Cristea-Enache.

Daniel Cristea-Enache, amintire emoționantă cu părinții săi adoptivi: Să citești Istoria lui Călinescu!”

 

Sâmbătă, 25 iunie, în cadrul emisiunii De Ce Citim, dedicată Istoriilor Literaturii Române, criticul literar Daniel Cristea-Enache a destăinuit ce rol au jucat în evoluția sa părinții săi adoptivi, criticul literar Valeriu Cristea și Doina Cristea, profesoară de Limba și Literatura Română. 

„Când am dat eu admitere la facultate (1992), eram 12 pe un loc, la Litere. Cu doi ani înainte începusem să mă pregătesc pentru examen. Făceam pregătire la gramatică cu mama mea adoptivă (Doina Cristea). La literatură…l-am întrebat pe tatăl meu adoptiv, Valeriu Cristea, cum să mă pregătesc. (Asta este ceva imposibil.) Și el mi-a dat un sfat, mi-a spus: „Citește istoria lui G. Călinescu, cap-coadă!” Și am stat și am citit această mie de pagini, format mare, a lui Călinescu, și, într-adevăr, datorită acestei lecturi, eu am înțeles, am pătruns, metabolismul literaturii române. Am înțeles cum funcționează lucrurile”, și-a amintit Daniel Cristea-Enache (vezi imaginea AICI).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News