El scrie că după vizita lui Trump în Europa, cancelarul german Angela Merkel a afirmat că ”nu mai putem să ne bazăm pe alții”, ceea ce Friedman a interpretat ca ”Europa nu se mai poate baza în continuare pe SUA”. El atrage atenția că această concluzie vine după fricțiunile lui Merkel cu Trump, dar are mare legătură și cu politica, mai ales cu Merkel: ”Trump nu este popular în Germania, publicul german, mare parte de stânga, are dubii despre relația cu germano-americană. În țară au loc alegeri federale în septembrie, Merkel este sub presiune, iar ceea ce a afirmat Merkel după vizita lui Trump atrage segmente de public care, în mod normal, nu ar fi susținut-o.”

Europa fracturată

Dincolo de probleme personale și ținte politice, Friedman subliniază că din 1991 a apărut o realitate geopolitică acum extrem de evidentă și anume că Europa este fracturată și, ca un întreg, interesele sale sunt divergente cu cele ale SUA. 

George Friedman precizează că Donald Trump scoate în evidență o viziune rațională: NATO a fost creată ca o coaliție de țări cu interese identice și anumire prevenirea ca Uniunea Sovietică să invadeze și ocupe Europa de Vest. El subliniază că alianța a continuat după ce Uniunea Sovietică nu a mai fost și a inclus chiar sateliți ai acesteia. Cu toate acestea, el subliniază că politica de expansiune era de înțeles, dar fără un adversar evident, NATO ca o alianță în primul rând militară nu mai avea sense, înlocuindu-se scopul exact cu o vagă misiune și o viziune nesigură. 

SUA, dezamăgită de Germania

După atentatele din 11 septembrie 2001, când SUA s-a lansat într-o serie de războaie în Orientul Mijlociu, unde Germania aproape că nu a existat- fără niciun rol în Irak, iar în Afganistan cu o forță relativ mică- americanii au înțeles tehnicile și au început să nu mai privească Europa ca pe un întreg, apropiindu-se de Marea Britanie și statele mai mici din Estul Europei, pregătite să se angajeze în războaiele din Orientul Mijlociu. 

După războiul ruso-georgian din 2008 și revolta din Ucraina din 2014, notează Friedman, oricât de puțin probabilă ar fi fost o invazie rusească, NATO s-a concentrat pe apărarea țărilor baltice, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria.

[citeste si]

Sursa citată mai scrie că aici s-a văzut problema și anume că NATO nu putea să-și desfășoare forțe suficiente pentru misiunea pentru care a fost fondată, nici măcar Germania nu are suficientă forță să apere frontiera estică și asta duce în situația în care, dacă NATO ar fi chemat să-și apere un stat membru, SUA ar fi principalul motor. Friedman susține că țări ca România și Polonia nu s-au arătat încrezătoare că pericolul e scăzut și se așteaptă de la NATO să funcționeze așa cum a fost proiectat. George Friedman notează că americanii au fost dezamăgiți pentru că au constatat că fiecare stat european membru NATO a furnizat forța pe care a vrut să o furnizeze în războaiele pe care și le-a ales, iar când s-au văzut în fața unui război european, aliații NATO, în special Germania, au avut roluri importante în consultanță și diplomație, dar nu și-au îndeplinit obligația față de NATO. 

SUA, relații mai strânse cu Regatul Unit și statele din Est

În acest context, ”segmentul național în creștere al populației americane s-a opus relațiilor instituționale fixe în special cu cei care fac puțin pentru a satiface nevoile SUA și pentru care implicarea este inegală și fix acest segment a fost reprezentat de Donald Trump la Bruxelles”. Analiza continuă prin a sublinia că ”răspunsul lui Merkel, pe scurt ca Europa să aibă grijă singură de ea, este considerat de naționaliști o concluzie logică a comportamentului Germaniei, chiar dacă șochează tehnocrații de politică externă. În același timp, naționaliștii susțin continuarea relațiilor militare cu Marea Britanie, statele din Europa de Est, iar dacă Germania vrea să renunțe la NATO, ei sunt încântați să se întâmple acest lucru”. 

Poziția Germaniei: Unirea Europei contra intereselor americane

Sursa citată adaugă că ”poziția Germaniei este că SUA amenință echilibrul global și european”. În același timp viziunea Germaniei vine după ce a experimentat două războaie catastrofale în secolul trecut, pe care nu vrea să le mai repete. În plus, Germania este greu de apărat, din 1991 a intrat într-o nouă eră, în care nu vrea un război cu Rusia, pe care nu o consideră o amenințare strategică. Despre conflictul cu Ucraina, Germania consideră că nu trece dincolo de granițe, pentru că Rusia are o putere militară limitată și oricum nu dorește să intre într-un război. De aceea a și intervenit diplomatic în Ucraina, în 2014. În spatele frânei pe care Germania o pune SUA și forțelor europene să acționeze contra Rusiei, mai stă o altă realitate și anume relațiile economice din UE. Se consideră că creșterea tensiunii militare din Europa de Est deschide ușa fragmentării europene, într-un context deja dificil: Brexit, relații tensionate cu Polonia și Ungaria, apariția unei fracțiuni anti-UE. Și în orice caz, Germania vede războaiele purtate de SUA în Orientul Mijlociu ca pe exemple de putere excesivă. Angela Merkel a afirmat, în spatele cuvintelor sale simple, că Europa trebuie să rămână unită și să nu se lase atrasă de ”înțelegerea americană a lumii”.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News