Într-unul dintre numerele sale din luna octombrie, prestigioasa publicație Foreign Policy a publicat un articol în care face o sinteză a istoriei orezului auriu, articol pe care vi-l prezentăm în continuare, în traducere:

Coperta ediției din 31 iulie 2000 a revistei Time ilustra un bărbat cu barbă, cu aspect serios, înconjurat de un zid de verdeață: tulpinile, frunzele și spicele plantelor de orez.

Subtitrarea, cu litere mari, îngroșate, suna astfel: „Acest orez ar putea salva un milion de copii pe an."

Bărbatul în cauză era Ingo Potrykus, profesor de științe vegetale la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie din Zurich, unde, printre alții, a studiat și predat Albert Einstein. Plantele de orez din jurul său, deși produsele comune ale mai multor minți și mâini, au fost în mare parte inspirate de el. Boabele lor nu erau obișnuitele boabe albe de orez, ci aveau o nuanță aurie distinctă, culoarea narciselor. Când s-au întins pe o suprafață neagră, nu păreau nimic altceva decât niște pietre prețioase mici galbene.

Acesta era „Golden Rice", rodul a nouă ani de cercetare, experimentare și dezvoltare. „Aurul" era de fapt beta-caroten, o substanță care este transformată în vitamina A în corpul uman. Plantele convenționale de orez conțineau deja beta-caroten, dar numai în frunzele și tulpinile lor, nu și în boabe. „Orezul de Aur" transportă substanța în partea din plantă pe care o mănâncă oamenii. Această mică schimbare a făcut ca orezul de aur să devină un miracol al nutriției. El ar putea combate deficiența de vitamina A în zonele lumii în care aceasta este endemică și, prin urmare, ar putea „salva un milion de copii pe an", așa cum a mai scris presa.

Deficitul de vitamina A este practic necunoscut în lumea occidentală, unde oamenii iau multivitamine sau obțin suficienți micronutrienți din alimente obișnuite, cereale biofortificate și altele asemenea. Dar este o problemă de viață și moarte pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare. Lipsa vitaminei A este cauza a un milion de decese anual, majoritatea copii. Acestora li se adaugă și 500.000 de cazuri suplimentare de orbire. În Bangladesh, China, India și în alte părți din Asia, mulți copii subzistă cu câteva boluri de orez pe zi și aproape nimic altceva. Pentru ei, o hrană zilnică cu „Orez de Aur" ar putea însemna viață și vedere.

Prin urmare, ar părea că toate argumentele sunt în favoarea sa: ar fi baza pentru o schimbare în sănătatea publică din rândul celor mai săraci oameni din lume. Ar fi ieftin și sustenabil la nesfârșit, deoarece fermierii cu venituri mici ar putea folosi sămânța obținută din recoltă, fără să o cumpere în fiecare sezon.

Dar în cei 20 de ani care s-au scurs de la crearea sa, Golden Rice nu a fost pus la dispoziția celor pentru care a fost destinat. Deci ce s-a întâmplat?

În primul rând, Orezul de Aur este un organism modificat genetic și, ca atare, este măsurat după toate etaloanele politice, ideologice și emoționale care au ajuns să fie asociate cu OMG-urile care supun supraregulării, fricii și ostilității guvernelor și criticilor din partea organizațiilor și persoanelor activiste ecologiste și a altor activiști. Greenpeace pentru a da un exemplu, a fost cel mai vocal în condamnarea alimentelor concepute genetic și, în special, a „orezului de aur".

Pentru mulți, această întârziere prelungită a fost de neînțeles și a generat reacții la fel de extreme ca afirmațiile hiperbolice făcute de adversarii OMG. În 2016, de exemplu, George Church, profesor de genetică la Harvard Medical School, a declarat într-un interviu acordat publicației științifice Edge: „Golden Rice a fost o temă strategică pentru Greenpeace și pentru unii dintre asociații lor. ... Un milion de vieți sunt în joc în fiecare an din cauza deficitului de vitamina A, iar Orezul de Aur a fost practic gata de utilizare în 2002, așa că au trecut treisprezece ani de când este disponibil. Fiecare an în care întârziați utilizarea lui, înseamnă un milion de oameni morți. Aceasta este crimă în masă, la scară mare. De fapt, după cum am înțeles, se discută despre un efort de a trimite acești acești oameni într-un proces la Haga pentru crime împotriva umanității!"

O mare parte din acțiunile pro-Golden Rice au fost suprasolicitate. În primul rând, este îndoielnic că Orezul de Aur a fost „gata", în cel mai tehnic sens, în 2002. Ba chiar, unii critici ar putea susține că nici astăzi nu este gata, ca marfă agricolă dovedită, viabilă. Cu toate acestea, fapt este că a fost cultivat cu succes, mai întâi în laboratoare, apoi în sere și, în sfârșit, în câmpuri deschise de când a fost inventată. „Orezul de Aur" a fost, de asemenea, supus unor studii de siguranță - studii de toxicitate și alergenicitate - și studii asupra consumului uman, inclusiv în rândul adulților americani și al copiilor chinezi. Acestea au dovedit că este mai eficient în furnizarea vitaminei A decât spanacul și aproape la fel de eficace ca uleiul pur de beta-caroten.

Articolul original este disponibil pe foreignpolicy.com/2019/10/17/golden-rice-genetically-modified-superfood-almost-saved-millions/

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News