A început Postul Paștilor. Părintele Iustin Pârvu: Cea mai mare greșeală care se face este aceasta

Postul Paștilor este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Perioada de postire pentru sărbătoarea Sfintelor Paşti, care în 2024 va fi sărbătorită duminică, 5 mai, are loc între 18 martie şi 4 mai, inclusiv.

Postul Paștilor sau Postul Mare a fost rânduit de Biserică pentru pregătirea cuviincioasă a catehumenilor de odinioară, care urmau să fie botezați la Paşti şi, de asemenea, acum ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru a întâmpina cu vrednicie Patimile şi Învierea Domnului.

"Porunca dată omului: 'Din tot pomul din rai să mâncaţi, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi",( Facere 2, 16-17) este poruncă de post, spune Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia a cincea - rostită la începutul Postului Mare; "Omiliile despre pocainţă" - Sfântul Ioan Gură de Aur).

"Dacă în rai a fost de neapărată trebuinţă postul, cu mult mai mult în afară de rai; dacă leacul a fost folositor înainte de rănire, apoi cu mult mai mult după rănire; dacă arma ne-a fost bună când încă nu se pornise împotriva noastră războiul dat de pofte, apoi cu mult mai mult ne este de neapărată trebuinţă ajutorul dat de post după ce a început lupta aceasta atât de mare, şi a poftelor, şi a dracilor", arată Sfântul Ioan Gură de Aur.

Dacă Adam ar fi ascultat de această poruncă, n-ar mai fi auzit a doua poruncă, care spune: "Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!" (Facere 3, 19); dar pentru că n-a ascultat de porunca postului, pentru aceasta: moarte, griji, osteneli, supărări şi o viaţă mai împovărătoare decât moartea; pentru aceasta, spini şi ciulini; pentru aceasta, oboseli, dureri şi o viaţă plină de chin (Omilia a cincea - Sfântul Ioan Gură de Aur).

"Dintre toate posturile, acesta este cel mai mare şi mai însemnat post pe care l-a postit şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în pustiul Carantania. Am fost acolo şi am vazut locul unde S-a închinat Domnul, este biserică mare", spune părintele arhimandrit Ilie Cleopa.

Ce spune părintele Iustin Pârvu. De ce să postim

'Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, mâine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool. Lecţia abţinerii, a interdicţiilor care salvează trupul şi sufletul la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite, peste multe necazuri. Spui azi: Ei, copilul este şcolar, nu îl pun la post, ca să poată învăţa carte! E o greşeală, carte înveţi şi dacă mănânci fructe, legume, pâine... Ba mintea este mai liberă, trupul este mai liber, poate să facă efort mai mare.

E cunoscută povestea lui Alexandru cel Mare care, odată, în pustie, fiind extrem de însetat şi fără nicio sursă de apă, avu surpriza ca un soldat să-i aducă puţină apă în casca sa. Luă casca în mână. Privi la soldaţii din jurul său, care se uitau, însetaţi şi ei şi la capătul puterilor. Apoi dădu apa înapoi şi spuse: Dacă eu beau apa, atunci voi veți fi îndoit de însetaţi. Să răbdăm, deci, împreună, înfrânându-ne toți vom izbândi. (Părintele Iustin Pârvu, Daruri Duhovnicești, Editura Conta, 2007, p.116).

'Pregătirea aceasta spirituală m-a ajutat să înţeleg că...'

'Postul e forţa pe care creştinismul se bazează, în a călători prin osteneli spre munţii înalţi ai suferinţei, ai Golgotei. Căci scopul în viaţă e Învierea. Postul, rugăciunea sunt numai mijloacele prin care noi ne ridicăm. Aşa este partea aceasta materială, care ne poate stăpâni şi ne duce la umilinţă, la smerenie, la tăcere, la o odihnă sufletească ce e şi scopul vieţii. Omul trebuie să potrivească în aşa manieră postul, rugăciunea, nevoinţa ca să fie în raport cu stările sufleteşti şi cu bogăţia spirituală pe care o are el.', a zis părintele Iustin Pârvu.

'Când am intrat în celula Aiudului, înspre răsărit undeva era o nuieluşă cam cât degetul. Când am ieşit de acolo ocupase tot geamul. Și îşi arunca umbra pe pereţi. Acolo trebuia să trăieşti permanent asceza, postul, rugăciunea, comuniunea şi dragostea cu celălalt alături. Toată prezenţa noastră acolo nu era altceva decât păcatele noastre şi ale neamului nostru. Noi eram puşi acolo ca să ducem povara unei naţiuni.', a spus părintele Iustin Pârvu.

Tot ce se întâmpla acolo îl luam ca pe un dar de la Dumnezeu: moarte sau viaţă. Pregătirea aceasta spirituală m-a ajutat să înţeleg spre ce trebuie să mă orientez în viaţă ca să pot fi cu adevărat o lumină în întunericul care stăpâneşte veacul acesta.', a spus părintele Iustin.

Cea mai mare greșeală

'Ceea ce îl conservă mai mult pe om nu e deloc hrana și îmbuibarea și felurile de artă culinară. Nu! Asta e cea mai mare povară și uzură a organismului. Organismul se întreține, își formează rezistența lui numai prin cumpătare și o alimentație foarte potrivită care se cere vieții. E cea mai mare greșeală, de pildă, care se face în lumea noastră, abuzul de alimentație.

Au ieșit deținuții politici din închisoare și și-au păstrat un regim aproape exact ca în celule. Și-o duc și până acum cu starea aceasta de lucruri. Care au ieșit din pușcărie și s-au dedat, s-a depășit limita aceasta a postului, s-au curățat îndată. Dovadă e că postul, cumpătarea și rugăciunea sunt ceea ce păstrează tinerețea și vitalitatea noastră în gândire și în toate lucrările.', a mai spus părintele Iustin Pârvu. (Fragment din volumele „Ne vorbește Părintele Justin”, Fundația Justin Pârvu), preluat de Atitudini.com.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News