Mykola Kulichenko se luptă să-și mărturisească suferința pe care nu ar trebui să fie în viață pentru a o relata, dar acest ucrainean crede că i s-a permis de către divinitate să înșele moartea, astfel încât să poată vorbi pentru toți cei care nu o mai pot face. 

”Este ca și cum aș fi înviat”

Pe marginea unui drum îndepărtat din regiunea Cernihiv, din nordul Ucrainei, Mykola arată mormântul nemarcat în care el și cei doi frați ai săi au fost îngropați la trei săptămâni și jumătate de la demararea războiului. Toți trei fuseseră împușcați. El a fost singurul care a supraviețuit.

”Este ca și cum aș fi înviat”, a spus Mykola, în vârstă de 33 de ani, pentru CNN.

Mykola, Yevhen și Dmytro au fost conduși într-un subsol unde au fost interogați timp de trei zile, a spus acesta. Mykola a continuat să spere că rușii îi vor elibera, dar în a patra zi, a spus el, starea lor de spirit s-a schimbat.

”Mi-au bătut tot corpul cu o tijă de metal și mi-au băgat țeava unei arme în gură”, a spus el.

Împreună cu frații săi, Mykola a fost torturat până și-a pierdut cunoștința. El spune că erau legați la ochi, aveau mâinile și picioarele legate cu bandă adezivă și au fost conduși într-un vehicul militar pe un teren pustiu. Cei trei au fost puși apoi să îngenuncheze, legați la ochi, în timp ce se săpa o groapă pentru ei, a spus Mykola.

Singura speranță era să se prefacă că e mort

Mai întâi, a spus el, a auzit o împușcătură în spatele lui, iar Dmytro, în vârstă de 36 de ani, cel mai mare dintre cei trei, a căzut la pământ. Apoi, l-a simțit pe Yevhen, cel mai tânăr, căzând lângă el.

”Mă gândeam că eu sunt următorul”, a spus el. Dar glonțul a intrat în obrazul lui Mykola și i-a ieșit lângă urechea dreaptă. Știa că singura lui speranță de supraviețuire era să joace mortul.

Soldații au împins trupurile fraților în groapă, le-au acoperit cu pământ și au plecat. Nu știe cât timp a stat îngropat de viu, doar că a reușit cu mâinile și picioarele încă legate să iasă de sub cadavrul fratelui său mai mare și să se întoarcă pe tărâmul celor vii.

Cicatricile stau mărturie

”Mi-a fost greu să respir, din moment ce Dima (Dmytro) stătea întins deasupra mea, dar folosind brațele și genunchii, l-am putut împinge pe fratele meu mai mare pe marginea gropii și apoi am ieșit afară”, a spus supraviețuitorul. 

În întuneric, a rătăcit prin câmpuri până la cea mai apropiată casă, unde o femeie l-a îngrijit peste noapte, înainte de a putea să se întoarcă la sora lui, care așteptase cu nerăbdare de zile întregi la casa părintească. 

Mykola spune că este un miracol că a supraviețuit. Cicatricile pe obraz și din spatele urechii sunt și astăzi vizibile.

”Am avut noroc... și acum trebuie să continui să trăiesc. Această poveste trebuie să fie auzită de toată lumea, nu doar în Ucraina, ci în întreaga lume, pentru că astfel de lucruri se întâmplă și asta este doar una la un miliard”, a adăugat ucraineanul. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News