Istoricul Lavinia Betea și avocatul Bogdan Bărbuceanu au fost invitați sâmbătă, 7 septembrie, la interviurile DC NEWS. Cei doi au vorbit alături de jurnalistul Val Vâlcu despre dosarul Ceaușescu.

În cadrul emisiunii s-a discutat atât despre procesul lui Nicolae Ceaușescu din 1989, cât și despre rejudecarea înaintată de familia fostului dictator, asupra căreia ar urma să se ia o decizie în data de 18 septembrie privind admiterea sau respingerea solicitării.

Procesul Ceaușeștilor n-a fost un "proces" — a fost o crimă

"Peste câteva zile, în data de 18 septembrie, se admite sau nu cererea de rejudecare înaintată de familia fostului dictator (...), așa cum îi spunea presa — o perioadă a fost scris cu literă mică numele lui (n.r., ceaușescu) — odiosul dictator și sinistra sa soție. Putem vorbi de un proces în acel context emoțional, social, politic?", întreabă jurnalistul Val Vâlcu.

"Așa s-a intitulat atunci, sub acest generic a fost prezentat de presă. Așa a fost diseminat în opinia publică și este cea mai scurtă formulă până la urmă — procesul Ceaușeștilor, deși, după legile unui stat de drept, după maniera în care încercăm și noi să judecăm acum lucrurile și chiar după opiniile ulterioare pe care le-au avut membri ai completului de judecată și cei care au fost prezenți acolo (chiar și aceia care au executat sentința), acela n-a fost un proces — a fost o crimă", arată istoricul Lavinia Betea.

(...) Nici termenul de execuție nu este bun. Folosim termenul de execuție în materie penală, ca terminologie. Sigur, execuția ar surveni după o condamnare la moarte. Am dreptate, domnule avocat?", întreabă Lavinia Betea.

"Da, sau pentru executarea unei pedepse, în principiu, ca termen generic", încuviințează avocatul Bogdan Bărbuceanu.

"Având în vedere că a fost o sentință fără să aibă niște argumente juridice, să aibă niște probe, a fost, cum a zis însuși Ceaușescu, o mascaradă — «Puteați să mă împușcați fără mascarada aceasta», a spus el. Și nouă, care atunci eram extraordinar de reticenți la ce spune el, ni s-a părut o impietate de-a dreptul solicitările pe care le-a avut — nu vorbește decât în fața Marii Adunări Naționale.

Iată că, uitându-ne în spate (și atât cât eu, ca un cetățean conștient spun, mă pricep), într-adevăr, Marea Adunare Națională era forul legislativ al țării, singurul îndrituit în acel moment să accepte deferirea lui justiției — dacă am fi fost într-un stat de drept", arată istoricul Lavinia Betea.

Hotărârea Consiliului Frontului Salvării Naționale, nelegală

"Cu alte cuvinte, Ceaușescu a fost singurul care a cerut să se aplice legea. În primul rând, aici vorbim de acest tribunal extraordinar, constituit în baza unei hotărâri a CFSN din 24.12.1989. Această hotărâre desigur că este total nelegală. De ce?

Pentru că în legislația noastră penală, în Codul de procedură penală din 1968, care era în vigoare în 1989, nu se prevedea această posibilitate. Ca atare, o hotărâre a CFSN n-ar fi putut să vină peste dispozițiile Codului penal, pentru că acel Cod penal și Cod de procedură penală erau legi, cum sunt și acum — (n.r., anume) legi organice. Ele nu pot fi modificate printr-o hotărâre.

Deci, în primul rând, vorbim de o constituire nelegală a acestui Tribunal Militar Extraordinar (n.r., pentru mai multe detalii, consultați rechizitoriul sub aspectul constituirii Tribunalului Militar Extraordinar).

În al doilea rând, vorbim de nerespectarea niciunei norme de procedură în ceea ce înseamnă un proces penal. Și, dacă vreți, vizavi de ce s-a întâmplat acolo, eu pot să vă spun că pe încadrarea veche din art. 176 din Codul penal valabil în acea perioadă (n.r., Codul penal din 1969), vorbim de un omor deosebit de grav", arată avocatul Bogdan Bărbuceanu.

"De ce? Pentru că..." — află mai multe despre o potențială încadrare a infracțiunii în cazul soților Ceaușescu de la minutul 5:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News