Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
"A fost ca un dar de la Dumnezeu". Maria Buză, mărturisiri din familie: Nu am fost un copil dorit. A existat, atunci, o încercare nereușită din fericire
Sursa foto: Facebook Maria Buza
Maria Buză a mărturisit că nu a fost un copil dorit de părinții săi, iar cea care i-a dat viață a încercat să renunțe la ea.
"Nu am fost un copil dorit pentru că vremurile erau cum erau în 1969 și aveam deja doi frați - o soră și un frate -, iar ai mei părinți nu își mai doreau un al treilea copil. A existat atunci o încercare nereușită din fericire. Căci iată-ne aici, stând de vorbă, și mi se pare cu atât mai mult un fapt evident al destinului că eu trebuia să mă nasc. Mai mult decât atât, trebuia să am și o carieră în teatru și muzică. Să am o familie frumoasă și un copil simpatic cu care tare mult mă mândresc” , a povestit Maria Buză pentru fanatik.ro.
"A fost ca un dar de la Dumnezeu pe care, atunci, nu avea cum să-l înțeleagă"
"Mama a știut să-mi povestească atât de frumos că eu îi sunt dată de la Dumnezeu și am venit pe lumea asta ca o răsplată și o binecuvântare, pentru că toate au fost împotriva a ceea ce ea, ca mamă, a încercat în ceea ce mă privește. A fost ca un dar de la Dumnezeu pe care, atunci, nu avea cum să-l înțeleagă. L-a înțeles abia după ce încercarea ei de a renunța la această sarcină nu a fost una reușită. Nu e zi și clipă în care să nu-mi spună că eu sunt minunea vieții ei”, a mai spus artista.
"Ai mei au încercat, parcă așa cu simț de vinovăție, să îmi arate cât mai multă dragoste"
"Din momentul în care am venit pe lume, ai mei au încercat, parcă așa cu simț de vinovăție, să îmi arate cât mai multă dragoste, cât mai multă iubire, cât mai multă grijă, atât cât au putut-o ei face în acele vremuri, pentru că părinții erau foarte ocupați cu programul serviciului și cu mine chiar nu avea cine să stea.
A trebuit să fiu dusă la săptămânal. Am suferit foarte mult atunci, plângeam și vinerea, plângeam și lunea. Sâmbăta și duminica, atunci când mă luau acasă, erau tot cu treburi casnice, tot nu mi se acorda prea mult timp. Astea erau vremurile, asta era soarta copiilor din anii ’69-’70. Din fericire, toți copiii aveau totuși un loc frumos unde erau duși - la Săftica, vestitul cămin săptămânal”, a povestit Maria Buză.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
