După Revoluție au apărut informații cu privire la conturi și munți de bani pe care dictatorul Nicolae Ceaușescu le-ar fi avut în străinătate. Cât de reală e însă informația?

Profesorul și istoricul Lavinia Betea, într-un interviu acordat DC News, precizează că această poveste a fost alimentată după răsturnarea de la putere a dictatorului român de către succesorii săi. Ea face o paralelă și amintește că informații similare apăruseră despre Svetlana Stalin, fiica dictatorului URSS-ului, care a fugit din URSS și a cerut azil politic chiar în Statele Unite ale Americii, o lovitură năpraznică primită atunci de comuniști.

În fond, Nicolae Ceaușescu, care avea în „proprietatea” sa întreaga României, trăind în lux în timp ce în anii 1980 românii îndurau frig, foame și stăteau la cozi cu cartela pentru pâine sau lapte, nici nu avea nevoie de conturi în străinătate în contextul în care țara întreagă era practic proprietatea sa.

„Însuși Ceaușescu trăia în multele sale reședințe, totul avea număr de inventar. Nu făcea nici cumpărături de imobile sau plasamente financiare. Povestea cu conturile în străinătate a fost preluată din recuzita succesorilor. La fel s-a spus și despre fiica lui Stalin care a emigrat din Uniunea Sovietică și a plecat în „hulita” Americă. Ea a cerut azil politic Ambasadei SUA în India. Au scos-o din India, au făcut o escală în Italia unde pentru a nu strica relațiile cu URSS s-a cerut ofițerului CIA care o însoțea să părăsească Italia cât mai devreme. Au primit o durată de sejur în Elveția până la finalizarea aranjamentelor necesare. Ulterior presa americană și nu doar cea din SUA au scris că de fapt a fost în Elveția să ridice cei 300 de milioane de dolari care au fost depuși acolo de Stalin, la fel cum s-a spus după moartea lui Ceaușescu că ar fi avut conturi în străinătate”, a explicat Lavinia Betea.

Jurnalistul Val Vâlcu a remarcat și el faptul că Nicolae Ceaușescu nici nu avea de ce să aibă conturi în străinătate în contextul în care „în România avea totul, inclusiv sute de case în care nu stătea nimeni”. 

 

Lavinia Betea, despre cum controla „mahalagioaica Elena Ceaușescu puterea”. Un episod neștiut între Ceaușești răspunde întrebării cine conducea România?

 

Tot în cadrul interviului, Lavinia Betea a subliniat importanța majoră pe care o avea Elena Ceaușescu, precizând că de fapt puterea era un bicefală în dictatura comunistă română.

„Ceaușeștii aveau pretenția ca toți (n.r. din cercul puterii) să stea împreună cu ei. Ținea de o altă caracteristică a grupului de putere și implicit a Ceaușeștilor. Nu cred că știau, dar era o metodă copiată de la curtea regilor Franței, când s-a ridicat Versailles-ul și se urmărea ținerea aproape a curtenilor pentru control. Ceaușeștii au exercitat un control formidabil asupra acestor curteni. Ea (n.r. Elena Ceaușescu) răspundea de cadre, era șefa secției de cadre. Nu puteai urca în funcție fără acordul ei. Tot ea dicta eliberările din funcție”, a precizat Lavinia Betea care a adăugat că spre deosebire de perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej când Ceaușescu era responsabil de cadre dar nu avea garanția că decizia sa finală va fi acceptată de Dej, de data aceasta totul era clar, orice decidea Elena Ceaușescu era acceptat de dictatorul român.

„Dacă unul din subalternii direcți ai lui Ceaușescu îndrăznea să zică spună ceva diferit sau să o contrazică pe ea, devenea foarte vehementă. Era un fel de mahalagioaică, soție certăreață, o femeie bârfitoare, care avea grijă să îl ia pe acel demnitar: Cum îți permiți să spui în fața tovarășului că eu nu am dreptate?; de unde știi tu ce vorbesc eu cu tovarășul când nu sunteți voi?”, subliniază Lavinia Betea.

„Ștefan Andrei povestește un lucru uimitor, când el cu Cornel Burtică, cu care intrase într-o relație de amiciție, în tripletă era după spusele lui Ștefan Andrei și Dumitru Popescu, s-au dus la Nicolae Ceaușescu după ce au parte de niște controverse cu o decizie diferită față de Nicolae Ceaușescu, pe care a luat-o Elena Ceaușescu. Îl întreabă atunci: Ce ne facem noi? Adică de cine ascultăm, de el (n.r Nicolae Ceaușescu) sau de Elena Ceaușescu? Atunci Ceaușescu îi răspunde: Să fie foarte clar, tovarășa sunt eu și eu sunt tovarășa,” arată Lavinia Betea.

„De unde și cu acest argument, reprezentarea pe care eu o am asupra puterii Ceaușeștilor e o putere duală de fapt. Ei de fapt funcționau aproape pe principiul vaselor comunicante”, a conchis istoricul.   

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News