În noapte de Rusalii din 1951, mii de familii bănățeni au fost ridicate de Securitatea vremii din propriile case și deportate în Bărăgan, cu forța. Această acțiune întreprinsă de autoritățile comuniste aflate la putere a fost una dintre cele mai ample deportări văzute în istoria României. Scopul acestora era eliminarea clasei boierești, a chiaburilor, cum erau etichetați bănățenii mai înstăriți. 

Totul a avut loc în noaptea de 18 și 19 iunie 1951, în 3 județe din România. Atunci au fost deportate 12.791 de familii, asta însumând 40.230 de persoane, îngrămădiți în 2.656 de vagoane de tren și 6.211 de autocamioane, relatează Historia. 

Bănățenii au fost luați din casele lor din Timiș, Caraș Severin și Mehedinți și au fost transportați în Câmpia Bărăganului cu animalele, bagajele și obiectele din casă pe care au putut să le ia cu ei. Ajunși la destinație, aceștia au fost lăsați în mijlocul câmpului, unde fiecare familie și-a ridicat un bordei sau un adăpost din lucrurile pe care le-au avut la îndemână. 

Deportați în noaptea de Rusalii

„În marea prigoană a deportării în Bărăgan, în duminica Rusaliilor din 1951, ţărăncile din Banatul de câmpie, din zona Sânnicolau Mare, şi-au lăsat acasă, bine tăinuite, cele mai de preţ odoare ale sufletului lor - iile, pe care le-au îngropat în grădini, pentru a fi ferite de distrugerile veneticilor. La revenirea din anii de pribegie, femeile şi-au dezgropat cuferele din locurile în care au fost ascunse şi au readus la lumină râurile de flori cusute pe iile din borangic.

Aceasta este poate una dintre cele mai frumoase poveşti despre ia din Banat. Femeile satului au îngropat iile şi le-au lăsat în paza pământului. Sunt iile pe care şi le-au ţesut, poate, de-a lungul mai multor ani. Erau ii cu broderii bogate, pe pânză de calitate, cum nu am mai văzut prin alte părţi, cu fir de aur pe pânză fină din borangic sau cu fire de mătase aduse din Germania, Austria, Franţa. Sunt vreo trei astfel de ii din zona Sânnicolau Mare, de pe la începutul veacului XX. Faptul că femeile au îngropat iile ne arată că aceste podoabe vestimentare reprezentau pentru ele odoare foarte preţioase, pentru că vorbeau despre statutul familiei, în funcţie de materialul din care erau făcute, de broderia care era pe ele”, spunea Marius Matei, etnograf și colecționar al Muzeului Satului Bănățean, conform La Blouse Roumaine. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News