Bucureștenii bogați mergeau de 1 Mai, sărbătoarea de Armindeni, la Șosea, la Băneasa ori Herăstrău, pentru plimbări în trăsură, picnic cu lăutari sau mese la restaurantele din zonă care țineau până a doua zi. Cei mai săraci nu își permiteau decât o vizită la Bellu, cu mâncarea adusă în coș, de acasă.

Până în a doua parte a secolului XIX, viitorul cimitir era un loc popular pentru petreceri în aer liber. Pe ulița Șerban-Vodă, în locul celebrului cimitir, se afla o grădină mare de portocali aparținând baronului Barbu Bellu (1825-1900), ministrul Cultelor și Justiției.

Bucureștenii veneau aici de Armindeni și, în muzica tarafului de lăutari, organizau picnicuri. După o zi de 1 Mai, grădinarii aveau de curățat locul, plin de resturi după petrecere. Din fericire, majoritatea erau resturi alimentare, nu pet-uri sau pungi de plastic. Dar, în urma petrecăreților rămâneau și multe cioburi: vinul se bea din cană sau ulcior și exista obiceiul să le spargi de pământ după ce dădeai pe gât ultima picătură.
Terenul de circa 15 hectare a fost donat Sfatului Orășenesc de baronul Bellu. Municipalitatea decide în 1852 să amenajeze un cimitir pe acel teren, fiindcă cimitirele din jurul bisericilor nu mai făceau față, odată cu dezvoltarea orașului.

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News