Ziua de după coronavirus
Sanctitatea Sa, Papa Francisc, are gripă. Nu s-a precizat dacă este vorba despre virusul sezonier sau despre coronavirus. Oricum, Biserica Romano-Catolică a recomandat măsuri de evitare a contaminării, așa cum a făcut de altfel și Biserica Ortodoxă Română.
Doar că, la catolici, nu a mai sărit nimeni să conteste măsurile, așa cum s-a întâmplat în România. Oricum însă, sănătatea Sanctității Sale este, în aceste zile și ore, importantă pentru omenire. Papa Francisc are 83 de ani și se află, categoric, într-o grupă de risc pentru orice fel de răceală. Dacă i s-ar întâmpla ceva, probabil că lumea va intra într-o criză economică de proporții, criză ce va atrage tulburări sociale și politice fără precedent.
Citind aceste rânduri, prea puțini dintre dumneavoastră ați fi de acord să faceți un pas înapoi și să priviți lucrurile cu calm:
Conform OMS, coronavirus este de până la 10 ori mai slab decât virusul gripei sezoniere. Rata mortalității este mai scăzută decât în cazul aceleiași maladii. Cum s-a ajuns însă la intrarea în recesiune mondială exact în anul când în Statele Unite Donald Trump, care înregistrase până acum o lună rezultate economice excepționale și se ridicase deasupra în toate sondajele de opinie, va candida pentru al doilea mandat?
Tot anul trecut, China a avut mari probleme cu demostrațiile din Hong Kong. China mai avea o problemă cu fuga din țară a capitalului autohton. Chinezii se îmbogățesc și dorința lor este să călătorească în străinătate și să investească în afara granițelor. Coronavirus a rezolvat ambele probleme: demonstrațiile din Hong Kong au dispărut și chinezii au rămas acasă. În același timp însă, economia mondială a intrat în recesiune. Peste 4.000 de miliarde de dolari s-au evaporat din burse. Sigur, suntem încă departe de criza din 2008, când cifra astronomică de 50.000 de miliarde – de trei ori produsul intern brut anual al Statelor Unite – au dispărut din valoarea acțiunilor. Între timp, lanțurile de aprovizionare și producție s-au rupt. Dacă mai era cineva care nu cunoștea importanța Chinei ca atelier al lumii, acum s-a lămurit toată lumea. Până și noile device-uri ale unor corporații precum Apple, Samsung, Nokia etc vor fi amânate la lansarea pe piață fiindcă în China nu are cine să le producă. Mai puțină producție, mai puțin consum, mai puțin petrol utilizat, ca urmare se vor închide fabrici, șomajul va creşte, statele occidentale vor avea cheltuieli sociale mult mai mari și, iată, recesiunea.
Situația politică internațională nu era oricum confortabilă. O recesiune era ultimul lucru pe care și-l putea dori cineva și asta fiindcă băncile centrale nu prea mai au pârghii de stimulare a producției. În toată lumea civilizată, cu excepția României probabil, dobânzile la credite tind către zero. Ba chiar există state, inclusiv din estul european, Polonia si Ungaria, care au emis obligațiuni pe o perioadă de 10 ani cu dobândă negativă.
Isteria mondială nu va putea fi oprită. Unii pot să spună că da, în România, media face din țânțar armăsar, că la tv se despică firul în patru, că se prezintă numeroase fake news-uri, anunţându-se apocalipsa. Ciudat este că, în niciun caz, problema nu este în România. Toate marile televiziuni mondiale, de la CNN la BBC, toate marile agenții de presă, toate alimentează teama de coronavirusul din China. Opiniile raționale ale specialiștilor sunt și ele prezentate, dar nimeni nu are timp să le asculte. În Italia și în România, în Germania și Grecia, lumea e ocupată să-și facă provizii.
Culmea este că guvernele și elita financiar-economică a lumii înțelege bine fenomenul, dar practic nu au ce face. Nu întâmplător președintele Donald Trump a ieșit să spună ca până în aprilie virusul o să dispară. S-a încercat astfel să se liniștească publicul, dându-i-se un orizont de timp rezonabil. Deocamdată, măsurile luate și în Statele Unite sunt extrem de dure: cei care ajung în țară din zone contaminate intră direct în carantină sau sunt strict supravegheați. Gândiți-vă că o epidemie de virus în California ar putea să facă amintirea crizei din 2008 o poveste duioasă.
Pe scurt, omenirea asistă neputincioasă cum în fața unei amenințări mult mai puțin letale decât obișnuita gripă- care numai în SUA face 75.000 victime anual, cu tot cu complicațiile de sănătate ce apar odată cu virusul sezonier. Este o întâmplare, un experiment reieșit din laboratoarele din Wuhan și centrele de decizie din Beijing? Probabil că lucrurile au scăpat de sub control, indiferent dacă am asistat la un plan menit până la urmă să liniștească dezordinea socială din Hong Kong.
Problema este că, dacă Papa Francisc nu se însănătoșește repede, cu sau fără coronavirus, mult mai grave decât coronavirusul vor fi consecințele crizei economice mondiale. Dacă vă gândiți că ele vor ocoli România, aduceți-vă aminte ce a fost în 2009-2010, când totul s-a prăbușit și în țara noastră.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News