Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Zile libere. Ne dăm demisia sau rămânem? Ce facem de luni, 4 iunie...
Muncă
Nu simțiți că sunt prea multe zile libere? Acum nu vorbim despre statistici europene și ce loc ocupăm la acest capitol, vorbim despre un principiu: chiar trăiți doar pentru zile libere? Dacă răspunsul este da... cred că sunteți cam nefericiți și e păcat.
Este adevarat: tuturor ne place să ne relaxăm, dar nu ne ajung zilele de concediu plus weekendurile? Nu v-ați plictisit de atâtea punți, de atâtea sărbători legale? Că dacă răspunsul este negativ, atunci probabil că ar trebui să vă schimbați locul de muncă. Nu zic că trebuie neapărat să faceți o pasiune din locul de muncă, deși cred că asta ar fi ideal. Oricine visează să simtă că nu lucrează o zi și tare norocoși sunt cei care chiar fac acest lucru. Când veți găsi jobul visurilor, cu siguranță vă veți da seama cât de inutile sunt celebrele punți. Să luăm exemplul recent: 28 iunie, de Rusalii, a fost zi liberă. Unii abia au așteptat să facă punte și să aibă o săptămână de vacanță pentru că vineri era altă zi liberă, adică 1 Iunie, motiv pentru care și-au luat concediu. Rar am întâlnit oameni care să iubească jobul lor. În schimb, aud zilnic văicăreli și 'vai, ce greu este la muncă, vai ce grele sunt astea opt ore, vai ce nasol dacă am depășit cu cinci minute programul...', deși... hai să fim serioși! Unde se mai muncește cu adevărat? Și totuși banii vin... căci altfel de ce ai vrea să ai zile libere? Să stai cu ochii pe pereți? Nu, pleci în vacanță, deci ai bani, asta dacă nu îți iei zile libere doar să îi faci în ciudă șefului, dar cred că astea-s cazuri extreme. Parcă nu-i așa rău în România...
N-am să îi înțeleg pe oamenii care abia așteaptă zile libere. Este clar că nu le place locul de muncă și, totuși, deși se consideră foarte buni în meseria lor, nu își caută alt job unde să se simtă bine. De ce? Poate pentru că nu sunt chiar atât de buni?... Sau poate trimit CV-uri și nu îi sună nimeni.
Astăzi, puțini își mai transformă pasiunea în muncă. Sunt două tipuri de oameni - unii care sunt tot una cu munca lor și mai sunt alții care abia așteaptă să spargă ușa după opt ore de muncă. La ei m-aș referi în rândurile care urmează. Pentru că atunci când faci ce îți place, niciodată nu vei simți că muncești. Cine nu își dorește să facă fix doar ce îi place? Să iubești munca pe care o faci nu este la îndemâna oricui, dar la ce folos să simți că trăiești doar în weekend și în concedii? Am auzit odată, la metrou, doi tineri spunând că au muncit peste program și trebuie să ceară neapărat o zi liberă. Nu știu de ce, nu cred că te omoară zece minute, în plus, de muncă, din când în când. Da, evident, dacă te simți obosit și ți-e rău, normal că îți iei liber, dar dacă îți iei pentru că simți munca drept o obligație, mai bine te lași de ea. De ce să stai într-un loc unde nu îți face plăcere? Dacă ești așa de bun, cu siguranță îți vei găsi un job în altă parte, un job care să nu te transforme în sclav.
Sunt norocoși cei care iubesc ceea ce fac. Dar norocul înseamnă, de fapt, pasiune și muncă. Oamenii care vor doar zile libere, concedii pe bandă rulantă și care trăiesc doar în intervalul orar 16:00 - 00:00 trebuie să fie foarte triști. Degeaba câștigă bani, dacă îi cheltuiesc strict în direcții care îi fac să uite de jobul lor de rahat. Și nu, nu șeful este de vină. Unii oameni pur și simplu nu pot fi motivați de nimic și cu nimic. Ține de structura fiecăruia și de ceea ce își dorește de la viață. Așa că, găsiți-vă matca și nu mai căscați de plictiseală așteptând ora 16:00. Dacă simțiți durere când sună ceasul la ora 06:00, salvați-vă... 'Ai căscat, te-ai limitat'.
Așadar, de luni, 4 iunie, ce faceți? Vă prezentați demisia sau mai cereți o zi liberă?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
