Bioacustica digitală combinată cu inteligența artificială revoluționează modul nostru de a înțelege lumea animală și formele sale complexe de comunicare.

 Datorită convergenței acestor două tehnologii, începem să punem la îndoială ce credeam că știm despre abilitățile de comunicare ale animalelor și despre presupusa decalaj dintre oameni și non-oameni. Într-o zi putem ajunge să înțelegem animalele și să comunicăm cu ele într-un mod cu totul nou.

Potrivit Futuro, Karen Bakker, lector la Universitatea British Columbia, a scris o carte destul de interesantă pe acest subiect. Se numește ”Sunetele vieții” și explorează căile pe care oamenii de știință le parcurg pentru a înțelege comunicarea animală prin intermediul noilor tehnologii. Două cazuri din toate merită o mențiune specială.

Cazul liliecilor

În primul caz, o echipă condusă de cercetătorul Yossi Yovel a studiat comunicarea dintre liliecii egipteni prin înregistrarea audio și video non-stop timp de peste două luni.

Folosind un algoritm de recunoaștere a vorbirii, cercetătorii au analizat peste 15.000 de sunete diferite cu scopul de a studia recurența și repetiția. Ce au descoperit? Mai simplu spus: liliecii au o comunicare complexă, cu ”semnături” individuale. Comunicarea lor diferă și în funcție de gen și chiar folosesc dialecte.

Cazul albinelor

În al doilea caz, cercetătorul în bioacustică, Tim Landgraf, a folosit inteligența artificială pentru a studia comunicarea dintre albine. O comunicare care se bazează nu numai pe sunete, ci și pe mișcările corpului.

Albinele sunt renumite pentru ”dansul blenderului” și pentru că iubesc ”jocul cu mingea”, dar Landgraf a descoperit că folosesc și alte semnale pentru a-și exprima uimirea.

Landgraf a creat chiar ”Robobee”, o albină robotică care ”s-a infiltrat” într-un stup pentru a comunica cu albinele reale. Spre uimirea lui, Robobee s-a făcut înțeles și respectat dând chiar și celorlalte albine indicații cu un semn special de ”stop”.

Bioacustica, viitorul comunicării între specii

Cu ajutorul senzorilor electronici și a difuzoarelor, suntem capabili acum să urmărim modele în comunicarea cu animalele. Întrebarea dacă putem numi aceste forme de comunicare ”limbaj animal” este încă deschisă dezbaterii, dar este clar că animalele au moduri de comunicare mult mai complexe decât am crezut anterior.

Bioacustica digitală deschide noi frontiere în cercetarea comunicării animale și va fi interesant de văzut cum aceste noi cunoștințe pot influența modul în care gândim despre relația dintre oameni și alte specii. 

Poate că, într-un viitor nu prea îndepărtat, vom putea în sfârșit să înțelegem ce spun animalele între ele și cum acest lucru ne poate îmbogăți și mai mult relația cu lumea naturală.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News