Victor Socaciu, adevărul PUTERNIC din versurile sale. "Omul e om cât mai are opinii / România-i de vânzare / Cei mai deștepți de pe Pământ au fost întotdeauna... proștii"

Autorul de muzică folk, realizator de emisiuni de televiziune și fost parlamentar Victor Socaciu a murit luni, la vârsta de 68 de ani.

Artistul era internat de o lună în spital și se afla în comă.

Victor Socaciu a murit. Andrei Păunescu: Eu sunt absolut șocat. Spunea des un lucru foarte adevărat!

Ultimele imagini cu Victor Socaciu, pe scenă. Vasile Șeicaru rupe tăcerea: A fost în stare de COMĂ o lună, asta am știut tot timpul. A murit lângă soție

Opinia mea - Victor Socaciu și Adrian Păunescu

Eu sunt lucrătorul cinstit și tenace
Măreață mi-e fapta și truda mi-e grea,
De-aceea, eu am despre tot ce se face
Opinia mea.

În coarne de-aș lua pentru ea lumea toată,
Cedarea ca lupta mi-ar fi mult mai grea,
Pe viață o data, pe moarte o data,
Opinia mea.

Și, singur de-aș fi pe a mea baricadă
Și-n rest milioane cu tifla mi-ar da,
Păstrez, chiar când capul vor alții să-mi cadă,
Opinia mea.

Respect instituții, opinii celebre,
Cultiv disciplina și-s gata de ea,
Sunt om social, dar conserv în vertebre
Opinia mea.

Acolo e sudul, acolo e nordul,
Am dreptul la nu, daca vreți să fiu da,
Vitală e lupta, normal dezacordul,
Opinia mea.

Furnică pot fi și accept să fiu greier,
Chiar limba din gură de mi s-ar tăia,
Întreagă-mi rămâne, zidită în creier,
Opinia mea.

Nu caut comori, nu râvnesc la avere,
Din cerul întreg mi-am ales doar o stea,
Ei, și de la cer o favoare aș cere,
Opinia mea.

Cât om mă socot, duc pe frunte toți spinii,
Și crucea mi-o port, ca și când aș zbura,
Căci omul e om cât mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea.

Mama lor - Victor Socaciu

Bună țară, rea croială
Mama ei de rânduială.
Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți.

Vin ai noștri, pleacă ai noștri
Noi rămânem tot ca proștii.
Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți.

Bat-o vina, bat-o strechea
Trage-aicea cu urechea.
Măi române, om sărac
Iară ți-au venit de hac.

Ne promit marea cu sarea
Și conduc aiurea țara.
Opozanți și potentați
V-ați bătut iar joc de frați.

Politrucii-și fac concedii
Pe la Cannes, Hawai, ca regii
Pensionarii, pedagogii
Au ajuns precum milogii.

Venetici fac prețul pâinii
Iar la cozi stăm noi, românii
Muncitorii n-au salarii,
Curvele pupă dolarii.

România-i de vânzare
Cu uzini, creșe, hotare.
Șpăgile au zornăit,
Algoritmu-i mulțumit.

Dumnezeu dac-ar veni
Prim-ministru într-o zi
L-am mânji și i-am găsi
Cazier la SRI

Doamne, fă-mă prost - Victor Socaciu

De-ar fi să-i luam pe toți la rând,
Și actualii dar și foștii,
Cei mai deștepți de pe Pământ
Au fost întotdeauna...PROȘTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ți facă-n viața ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă....PROST!"

De ce sa tragi ca la galeră,
Să-nveți atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră
Ajunge numai să fii...PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvață contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă și diploma de....PROST.

Avem impozite cu carul
Dar înotăm în sărăcie
Și ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe.....PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jignești, să nu-i împroști!
O, Doamne, de ne-ar crește grâul
Cât cresc recoltele de... PROSTI.

Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți,
Savanții noștri mor de foame
Și numai PROSTII sunt deștepți.

Roata - Victor Socaciu

Pământul prea e plin de emigranți,
Sunt tări de emigranti, sunt continente,
Cu comis-voiajori din tată-n fiu
Biografii aproape indecente.

O roată pune Toader pe un râu
Și cumpără un vechi dinam de moară
Și toți ai lui lumina-n casa au
Căci neamul nostru n-a-nvățat să moară.

Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată, roată, și cu tine lumea toată.
Roată

Mai e nevoie, Doamne, și de cei
Ce țara niciodată nu și-o lasă
Sunt milioane pe acest Pământ
Care mai știu ce-nseamnă și acasă.

Dacă-a putut acest țăran român
Să facă el, în munții lui, o roată,
Înseamnă că nimic nu e pierdut,
Nu piere neamul nostru niciodată.

Nu lămpi de la străinii geniali,
Ci dintr-un biet pârâu luând văpaia,
Ne-arată ce înseamnă să fii om
Țăranul Toader Popa din Ortoaia.

El vesti își ia din munți, din Univers,
Carpații lui emit pe unde scurte
Și noaptea-n somn aude-un vuiet blând,
Planeta trece pe la el prin curte.

La ora când e noapte peste tot
Se sting veiozele în Europa,
Doar un pârau sticlește luminos
În munții somnului lui Toader Popa.

El care-a emigrat doar până-n grajd
Și până-n munții Dornei, frânt de muncă,
Mi-a spus atât: Eu am rămas aici
Ca de la tata am primit poruncă!