"Mama mea a crescut în Harkov, orașul ăla pe care-l vedeți voi la tv bombardat de ruși. Într-o familie de evrei, al cărei cap (rabin) a murit îngropat de viu. La patru ani, a cunoscut deportarea și fuga disperată din calea frontului. Împreuna cu sora ei, cu opt ani mai mare, și cu mama lor.

Cu trenul, la comun, două luni bătute pe muchie, cu o sacoșă după ele. Până-n îndepărtata Asie, prin republicile (independente azi) cu „stan” la coadă. S-au întors, toate, după vreo cinci ani, fără acte, în Harkov. Care fusese, între timp, bombardat. Au mai găsit un perete din fosta lor casă. Restul de trei și acoperișul s-au improvizat, din plastic și din resturi de orice.

A crescut (fără tată, executat), a învățat, a intrat la facultate. Tot la Harkov, unde l-a cunoscut pe tata. Student român, orfan și el de tată în urma aceluiași război mondial. Copil sărac, crescut de o mamă care făcea pe jos distanța Comarnic-Sinaia să vândă brânză în piață. Eminent în primii doi ani de studii la Brașov, selectat și trimis de statul român să facă inginerie în URSS. Și, spre deosebire de colegii lui de generație, întors inginer (nu activist, nu securist). Meserie pe care nu a trădat-o până la pensie. S-au căsătorit la Harkov. Acolo unde s-a născut și sora mea. Au venit, pe rând, întâi tata, mai târziu mama și sor-mea, cu o brumă ridicolă de zestre după ele, în România. La Sinaia, acolo unde locuiesc toți și azi. Și unde m-am născut eu", a scris Victor Ciutacu într-un editorial pentru Evenimentul Zilei.

"M-am gândit mult dacă are rost să dezgrop istoria"

"(...) M-am gândit mult, de când a început nebunia asta, dacă are vreun rost să dezgrop istoria familiei noastre. Până acum, mi s-a părut indecent să o fac. Și nici măcar acum nu sunt convins că procedez bine. Dar, în contextul în care omenirea a luat-o realmente razna, cred că e de datoria mea să scriu și să public rândurile de mai sus. Pentru că, la începutul altei vânători de vrăjitoare, noi, Ciutacii, chiar nu avem nevoie de vreo patalama la mână de la Ministerul Adevărului. Și nici de alăturarea cu toți sicofanții care se împușcă-n genunchi dacă le pui o armă în brațe, dar se hrănesc la tv cu sângele războiului între două drumuri la cosmetică și la manichiură. Părerile tuturor ridicolilor care au descoperit Harkovul pe harțile viu colorate ale invaziei ruse nu ne ating. Sentimentele și durerile, reacțiile pe care le avem în fața uriașei drame din Ucraina sunt și vor rămâne numai ale noastre. Nu trebuie să dăm extemporale publice de înjurat Putin, de slăvit Zelensky sau invers. Și nici n-o vom face. Ne-am ridicat prin forțe proprii, ne-am clădit propriile cariere, ne-am făcut familii. Nu ne-a ajutat nimeni. Ne-am avut unii pe alții și atât. Așa cum nu ne-am legitimitat punându-ne pe pereți certificate de evrei, n-o vom face nici în calitate de eroi de război din fața tastaturii", a mai scris acesta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News