Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Viața la SAT, realitatea dură. ”Manelele, fumul gros al deșeurilor arse și animalele lăsate libere nu țin cont de gard”/ ”Bate grindina și-ți face praf munca”/ ”Nu ai cu cine să schimbi o vorbă”
Viața la sat poate părea fabuloasă din multe puncte de vedere, însă iată ce spun cei care trăiesc deja această experiență.
Odată cu pandemia, tot mai mulți români au căutat să se mute la casă în oraș, dar mai ales în afara orașului, la sat în special, în peisaje pline de verdeață, unde se pot bucura și de legume și fructe gustoase, direct de la ei din grădină. Dar mutarea la sat nu este atât de simplă și de lipsită de griji.
Principala preocupare a românilor care ar dori să se mute la sat, dincolo de toate celelalte detalii, este reprezentată de venituri: cum se vor descurca și cu ce. Majoritatea satelor nu oferă locuri de muncă, iar investiția pentru a deveni întreprinzător nu este la îndemâna oricui: dincolo de finanțe, ai nevoie și de puțină pricepere, asta ce în timp ce în România educația financiară lipsește cu desăvârșire.
Cei mai norocoși muncesc ”remote”, adică de la distanță, din confortul propriei case, însă, chiar și așa, trebuie să aibă o viziune pe termen lung, să analizeze stabilitatea locului de muncă și să se gândească la ce variante de viitor au. ”Pentru mine pandemia a fost cu noroc. Acum lucrez online, la 180 de km de firmă.” scrie o femeie, pe un grup de profil, ”Mutat la țară - viața fără ceas”.
Dincolo de idilica poveste a mutatului la sat, iată câteva dintre destăinuirile celor care au ales să facă acest pas:
- ”Nu chematul Poliției este cel mai rău lucru la vecini.” spune un internaut, după remarca potrivit căreia vecinii nu sunt mereu binevoitori și te reclamă la poliție pentru modificările aduse casei, chiar dacă ai documentație pentru asta. ”Corect, unde stăteam înainte, în oraș, aveam în grijă o cățelușă de ciobănesc carpatin, au otrăvit-o vecinii, asta a fost cumplit.” a fost unul dintre răspunsurile primite.
- ”Am o prietenă mutată de curând la Sohodol, curte de 8000 mp doar, doar să-și țină vecinii departe. Manelele, fumul gros al deșeurilor arse, animalele lăsate libere nu țin cont de gard.”
- ”Nu este ușor să pleci definitiv dintr-un oraș la sat. Cu siguranță este frumos, dar căsuța la sat trebuie sa fie micuță, pământ (teren intravilan) în platul casei, minim 3000 mp, și aproape de un oraș (15-20 km), deoarece nu rămânem veșnic tineri. Cine nu a locuit la sat măcar în vacanțe la bunici foarte greu se acomodează la țară. Cu siguranță altfel stau lucrurile dacă există sursa financiară (pensie, venituri online, chirii...). Eu am o casă la sat și înțeleg foarte bine cum stau lucrurile în realitate. Nu găsești oameni să lucrezi o grădină, pomii nu produc fără toaletare - stropire, zarzavaturile se fac numai în solar, sursa de încălzire este la fel de costisitoare precum în oraș, toate prețurile la produsele necesare (ulei, zahăr, făină..) sunt mult mai mari decât în orașe. Poate unele persoane cred că exagerez prin ce am precizat, dar este o realitate.”
Răspunsurile la acest ultim comentariu n-au întârziat să apară:
- ”Nu exagerați, așa este. Mai adăugați și faptul că nu ai cu cine să schimbi o vorbă, că trebuie să mergi câțiva km până să vezi un om, că bate grindina și îți face praf toată munca. Noi nu am gustat caisele anul trecut. Urez succes tuturor celor care se stabilesc la sat, dar să nu idealizăm, că realitatea e mai dură.”
- ”Exact. Eu am rămas dezamăgit de pomii fructiferi și nu numai... Cine fabulează cu trai decent la țară, are venituri din alte surse. După ce bate piatra, apare seceta. Am pierdut peste treizeci de pomi fructiferi în ultimii cincisprezece ani.”
Desigur, sunt și povești fabuloase, în care oamenii au reușit să pună pe picioare mici afaceri de producție din propria ogradă sau să-și pună la dispoziție casele de la sat în regim turistic, organizând și diverse evenimente pentru grupuri de copii sau familii, de descoperire a meșteșugurilor sau a drumurilor bătătorite de sat. Cei mai mulți dintre aceștia sunt cei care s-au întors din țările occidentale, cu o altă educație financiară și cu fonduri care să le susțină visurile. Vom reveni cu acești povești într-un articol ulterior.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
